fbpx
Vom pierde războiul cu microbii dacă ne vom concentra pe antibiotice

Vom pierde războiul cu microbii dacă ne vom concentra pe antibiotice

Am discutat cu un medic român din SUA despre trecutul și viitorul medicinei

Foto: Allison Saltzman 

Andrei Constantinescu este medic la centrul medical la Universității Columbia, la spitalul de copii. Centrul se ocupă, în particular, de fibroza chistică, participă la studiile de noi medicamente și tratamente, dar și bolile neuromusculare la copii. Acolo se cercetează tratamente noi pentru atrofia spinală musculară, o boală a cărei tratament a evoluat mult în ultimii ani – s-a ajuns ca, dacă boala e descoperită rapid, în prima lună, să i se dea unui copil o șansă la o viață normală.

La București, Andrei Constantinescu a venit la finalul lunii trecute pentru o discuție despre viitorul medicinei, susținută în cadrul celei de-a doua ediții a conferințelor „Despre lumea în care trăim“, organizate de fundația Humanitas Aqua Forte.

Ați susținut o conferință despre viitorul medicinei, dar și trecutul e important. Care au fost, în viziunea dvs, cele mai importante cinci descoperiri medicale de până acum?

Descoperirea circulării sângelui, pe la 1680, a fost de mare importanță, pentru că până atunci nu se știa ce face, cum circulă dintr-o parte în alta, ce treabă are inima. Vaccinurile, care tot prin secolul al XVII-lea au apărut, dar continuă să salveze milioane de vieți. Antibioticele. În afară de medicină, cred că mai multe vieți au salvat măsurile de sănătate publică, separarea apei de băut de apa de deșeuri. Și, mai de curând, înțelegerea la nivel microscopic, molecular, a mecanismelor de funcționare ale celulelor și cum sunt afectate în boală, ceea ce îți permite apoi să fii mult mai specific în cum le tratezi.

Dar, de exemplu antibioticele încep să-și piardă din putere, pentru că apar tot mai multe bacterii rezistente la antibiotice.

A fost una dintre temele prezentării mele, am intitulat segmentul acesta „Revanșa microbilor”. Pentru că, într-adevăr, la începutul secolului XX am declarat victoria împotriva microbilor, dar a fost prematur. Microbii sunt pe planeta asta de mult mai multă vreme decât noi și au capacități de adaptare pe care nici nu le putem ghici. Vom pierde acest război. Avem nevoie o atitudine diferită, în care țintești microbii care-ți fac probleme, nu tot regnul microscopic. Rezistența microbială s-a extins în proporții îngrijorătorare. Un studiu recent, din Anglia, estimează că până în 2050 vor fi 10 milioane de morți pe an din cauza microbilor rezistenți la antibiotice, mai multe decât din cauza cancerului.

Foto: Cătălin Chiriloi

Care sunt soluțiile, pe termen lung?

Soluția e foarte simplă și se știe de zeci de ani. În primul rând, cele mai multe antibiotice nu sunt folosite pentru sănătatea oamenilor, ci în agricutură, la creșterea animalelor. Dacă le dai antibiotice cresc mai repede, mai ușor, în condiții mai proaste. Bineînțeles că asta generează cantități enorme de microbi rezistenți, care nu stau la fermă, se extind și îmbolnăvesc oamenii. Al doilea motiv este folosirea nejustificată a lor la oameni, care au ajuns să se aștepte, la fiecare răceală sau bronșită, să capete antibiotice. Ori multe dintre aceste infecții sunt virale, deci, prin definiție, nu o să-i ajute, iar altele, cu sau fără, se vindecă la fel de repede, controlate de sistemul nostru de apărare.

Apropo de sistemul de apărare, pe la noi circula sfatul să mănânci usturoi pentru că-ți va crește imunitatea și nu vei face gripă. Cât de mult afectează genul acesta de mesaje pseudoștiințifice sănătatea publică?

Destul de mult. Dacă vrei să mănânci usturoi sau să bei ceai cu mere, nu strică, s-ar putea chiar să ajute, marginal. Dar asta nu e o alternativă la vaccin sau medicamente, când e nevoie de ele. Cu cât circulă mai mult informații din astea, devine mai greu să-ți dai seama care e cursul corect de a trata o boală.

Apropo de vaccinuri, cum vedeți acest curent anti-vaccinist?

Vaccinul e un fel de victimă a succesului propriu, pentru că acum nu mai știm ce înseamnă să mori de difterie la trei ani sau să faci rubeolă, nu mai vezi sechelele bolilor – copii surzi, orbi. Înainte, aveai asta în fața ochilor, întodeauna, un fel de memento despre ce se întâmplă dacă nu le faci. Acum, ni s-a urât cu binele, se pare. Problema e că sursele din care își iau oamenii informațiile medicale s-au difuzat și dezintermediat. Dacă înainte aveai TV, ziare, doctori, surse cu oarecare autoritate, acum fiecare poate să-și spună părerea pe Facebook și, la o primă citire, toate par egal valabile.

Foto: Cătălin Chiriloi

Se spune că un stil de viață sănătos te poate feri de multe probleme de sănătate, ceea ce e corect. Doar că uneori se spune că te ferește de orice boală.

Trebuie să-ți moderezi așteptările. Problema cu ce trebuie să mănânci e că se schimbă de la an la an regulile. Au fost zeci de ani când trebuia ocolit tot ce are colesterol, grăsime, acum reiese că nu, problema e zahărul. Care are o bază mult mai solidă apropo de de ce trebuie evitat și de ce dăunează.

Sfatul universal este să mănânci mâncare adevărată și nu procesată până nu mai știi ce e, să nu mănânci prea mult, mai mult plante și carne doar de gust. Și cam atât, nu trebuie să faci dieta mai complicată decât te ajută. Pentru că apoi te obsedează, devine o preocupare psihică care duce la o relație nesănătoasă cu mâncarea.

Și nu trebuie să te aștepți la minuni de la asta. Da, te face sănătos, și nu doar pentru că evită bolile cardiovasculare, ci pentru că te simți mai bine. Dar mai trebuie și să dormi, să ai prieteni, să respiri aer curat – astea ar trebui să fie un soi de drepturi umane.

Și să nu fumezi.

Dar nu te ține, de exemplu, departe de cancer.

Nu. Însă, dacă mânânci doar salam și carne procesată, în fiecare zi, probabil că o să fac cancer mai ușor.

Există discuții despre cum cercetarea genetică ar putea duce la îmbunățirea oamenilor, poate chiar la nemurire. E ceva acolo?

Într-un fel, toată cercetarea vizează îmbunătățirea oamenilor. Dacă ne-am uitat sub capotă la mecanismele genetice și am început să le înțelegem, se pot și modifica. Mai ales acum, cu sistemul CRISPR, poți să redactezi genomul cum vrei tu: să tai o genă, s-o scoți, să pui alta în loc.

Dar asta se poate face doar la nivel de embrion.

Da, noi ăștia care existăm deja am pierdut trenul. Din fericire, cred, pentru că n-aș vrea să fiu modificat genetic. Cât despre nemurire, e departe, nu știu dacă o să se ajungă acolo. Poate dacă se elucidează mecanismele senilității și a morții celulare. Și acum, dacă ești o musculiță de oțet, ți se poate prelungi viața de circa trei ori, dar același lucru nu e aplicabil la oameni. Nu se știe dacă o să se descopere o echivalență.

Se discuta și de un înlocuitor pentru antibiotice, provenit din viruși, care să țintească exclusiv o anumită bacterie.

Bacteriofagele. E o tehologie veche, din anii ’30-’50, care s-a dezvoltat mai ales în Rusia, ei au făcut cea mai multă cercetare în domeniul ăsta. Bacteriofagele sunt un tip de virus care are drept gazdă bacteriile. Așa cum sunt milioane de bacterii în fiecare decilitru de apă, chiar dacă e curată, există sute de milioane de viruși, dintre care mulți sunt bacteriofagi. Medicina și microbiologia s-au dezvoltat înspre folosirea antibioticelor și rafinarea lor, dar acum, cum avem probleme cu rezistența, se dă atenție din nou idei de a folosi bacteriofage modificate să țintească specii patogene de bacterii. Și cred că este o cale foarte promițătoare, dar deocamdată nu s-a făcut mai nimic la oameni.

Foto: Cătălin Chiriloi

Una dintre problemele antibioticelor este și că nu țintesc în mod specific o anumită bacterie, ci atacă întreaga floră intestinală care e distrusă la pachet. Ideea de a te uita la flora intestinală ca la ceva util pentru funcționarea organismului e mai nouă, nu?

Da, cu antibioticele ucizi un țânțar cu tunul. De când s-a elaborat teoria germenilor, de când Pasteur, Koch și alții au identificat bacteriile care fac rău și chinuie omenirea, s-a făcut legătura asta înte bacterii și boală. Dar, de fapt, marea majoritatea a bacteriilor sunt simbiotice. Și Pasteur era convins că bacteriile, văzute larg, sunt necesare organismelor mai mari, dar cursul microbiologiei a mers în a controla și omorî ce e periculos.

În plus, bacgteriologia se baza pe identificat organismele cauzative în cultură pură, comform postulatelor lui Koch, care sunt principiile fundamentale a bacteriologiei. Ori, cele mai multe dintre organismele care trăiesc în noi nu se pot cultiva, deci, până acum, nu se putea identifica, nu se puteau clasifica. Apariția tehonologiei de secvențare a ADN-ului ne-a arătat că în jurul nostru este există mai mult decât ne închipuiam.

Cât de diverse sunt organismele care trăiesc în sau în jurul corpului uman?

Se estimează că sunt între 10 și 100 de miliarde de alte organisme, în principal bacterii, dar și arhee, fungi, altele clase de microbi. Și acestea nu numai că nu îți fac rău, dar îți fac bine. Și, în plus, triliardele astea de organisme nu stau acolo inerte, sunt foarte strâns integrate cu funcționarea corpului și au efecte la distanță asupra digestiei, aparatului cardiovascular, cu siguranță a sistemului imun, în a-l regla și calibra, chiar funcțiunea cerebrală este afectată de lumea microbiană. Suntem încă la începutul descoperilor și sunt sigur că în următorii câțiva ani vom avea multe surprize.

Sunteți implicat și în cercetare. De ce durează atât de mult dezvoltarea unei proceduri medicale noi, a unui medicament?

În parte, pentru că ai atât de multe de învățat la fiecare pas. Faci o descoperire, dar majoritatea, să zicem 90%, se împiedică undeva în tranziția de la concept la aprobare și utilizare în tratament. Sau merge în eprubetă, dar nu în viață, sau merge la șoareci, dar nu la câini sau la oameni. Sau merge la oameni, dar e prea toxic. Sau merge, dar e prea variabil, unii răspunsd și alții nu. Sunt zeci de factori pe care trebuie să-i studiezi.

Deci toate articolele care anunță descoperirea tratamentul cancerului sunt cel puțin exagerări.

Mai întâi, dacă găsești un articol, trebuie să vezi unde s-a aplicat tratamentul. Dacă e la șoareci, poate fi promițător, dar mai vezi în 5-6 ani. Dacă s-a arătat eficace în studiul de oameni, atunci trebuie să vezi numerele. Dacă sunt 10 pacienți tratați, probabil că nu înseamnă încă nimic.