fbpx

Review: Panasonic Lumix TZ200. Cameră ideală pentru travel.

Am așteptat ceva vreme să fac un review acestei camere, Panasonic Lumix DMC-TZ200 (care, din motive pe care nu le-am înțeles prea bine, se numește ZS200 în SUA și TZ220 în Australia). Voiam să o testez în condiții de travel. 2.000 de cadre mai târziu, mă declar mulțumit.

Am testat camera timp de cinci zile, într-o călătorie la Napoli și pe coasta Amalfi.

Pe scurt

În rândul camerelor compacte pe care le poți lua cu tine într-o călătorie, TZ200 iese în evidență ca singura cameră care-ți oferă un zoom optic de 15x și un senzor de 1-inch.

Plusurile

>>> Zoom-ul e, de departe, cel mai mare avantaj al acestei camere. Un obiectiv Leica de 15x sau 24-360 te ajută să izolezi doar elementele care te interesează într-o imagine. Când fotografiezi peisaje și vrei să profiți de toți cei 20,1 MP ai senzorului, să încadrezi perfect, direct din cameră, e cea mai bună soluție.

>>> Camera nu e chiar de pus în buzunarul pantalonilor, dar o poți ține lejer în cel al unei geci. Dacă ai un rucsac, nici n-o simți, la cele 340 de grame pe care le are.

>>> Te ajută și stabilizarea de imagine pe 5 axe, mai ales când te duci în zona de zoom maxim, și vizorul electronic de 2,33 milioane pixeli. O să constați însă că, atunci când nu pozezi lucruri aflate mare depărtare, vei folosi mai degrabă touchscren-ul de 3 inch, decât vizorul. Altfel, s-ar putea să ai nevoie să reglezi destul de des claritatea vizorului, pentru că rotița de lângă, cel puțin la camera pe care am testat-o, se mișca prea ușor.

>>> Poți înregistra imaginile în format RAW (RW2), ceea ce e excelent dacă vrei să obții maximum de informație pentru o prelucrare ulterioară.

MENTAL NOTE: Setează camera să înregistreze doar RAW, nu RAW+JPG, ca să îți încapă mai multe imagini pe un card. Nu știu de ce, dar ideea asta mi-a venit abia în ultima zi, când ajunsesem la ultimul card de rezervă (nu mi-am luat laptop-ul cu mine).

>>> Recunosc că, mai ales în afara condițiilor ideale de lumină (a fost relativ înnourat), am pus camera în modul iA (Intelligent Auto) și am folosit-o ca un point-and-shoot. Am testat însă și prioritatea de deschidere și de timp de expunere, când lumina era bună.

>>> Poți seta și inelul din jurul obiectivului pentru zoom, dacă ți se pare că levierul din dreptul butonului de declanșare e greu de controlat. Am găsit uneori util acest lucru, mai ales când foloseam vizorul.

>>> Sensibilitatea e generoasă (ISO 125-12.800), deși eu am limitat-o la 3.200, pentru că noise-ul e deja prea mare peste nivelul ăsta. Poți face însă fotografii din mână seara, la lumină de oraș, fără probleme, dacă n-ai prea multe lucruri în mișcare prin zonă.

>>> În mare, pentru fotografii de peisaj, arhitectură sau de interior, camera e excelentă. Pentru street photo, nu mereu, fiindcă te tezești mereu că ai făcut vreun zoom înainte și nu poți încadra, iar obiectivul e destul de evident și atrage atenția. Însă ai și avantajul că poți fotografia de la distanță mai mare.

>>> Se conectează ușor cu telefonul prin Wi-Fi, dacă vrei să descarci vreo fotografie și s-o pui imediat pe social media. Va trebui să instalezi Image App, de la Panasonic.

>>> Bateria ține cam 350-400 de cadre, deci ar fi bine să ai măcar una de rezervă. Din fericire, camera folosește o baterie DMW-BLG10, iar eu am un LX100 ce folosește același model de baterie, deci am avut chiar trei rezerve. Se încarcă ușor, cu cablu USB (deci presupun că, la o urgență, un încărcător extern te-ar putea ajuta să mai obții câteva cadre).

Alte lucruri notabile

>>> Camera înregistrează video în format 4K, până la 30fps, o funcție pe care, cumva, n-o folosesc mai niciodată la camerele foto și, poate, ar trebui să încep să o fac.

>>> Dacă vrei să tragi în rafală (n-am avut nevoie, n-am prins vreun eveniment sportiv), ai 10 cadre pe secundă (6, dacă folosești continuous AF).

>>> În modul macro, focusează de la 3 cm.

>>> Focusul manual e ușor de utilizat (iar zona de interes e mărită de 20 de ori pe ecran), dar cel mai probabil nu-l vei folosi prea des.

>>> Are un flash pop-up pe mijlocul părții superioare a camerei, accesibil cu un buton tip levier, situat imediat sub el.

Minusurile

>>> Pentru varianta Manual, în care vrei să controlezi toate setările, zoom-ul imens vine cu dezavantajul că, cu cât e mai mare, crește și deschiderea, ceea ce înseamnă că va trebui să reglezi constant timpul de expunere.

>>> Touchscren-ul e fix, ceea ce înseamnă că vor fi situații în care vei fotografia ceva încercând să ghicești încadrarea, mai ales dacă ții camera foarte sus sau foarte jos.

>>> Pe spate, nu are o rotiță pentru navigare, ca la LX-100, pe care o găseam utilă când voiam să trec repede prin fotografiile făcute sau să schimb ceva setări din mers.

>>> Alt lucru de care m-am lovit e butonul Fn1 din dreapta sus, unde, la alte camere, e butonul ce-ți permite să vezi fotografiile făcute. La TZ-200 e imediat sub acesta, însă degetul mi se ducea din reflex pe cel de deasupra.

>>> La fel, butonul folosit pentru ștergerea unei imagini e același pentru Wi-Fi (depinde de modul de funcționare în care e camera – și da, știu că le poți personaliza, dar n-am mai intrat și în setările astea). Ori, dacă ești în mod fotografie și uiți să intri în modul de vizualizare a imaginilor, te trezești că pornești Wi-Fi-ul de fiecare dată când vrei să ștergi o poză care a ieșit mișcată.

Imagini

Am fotografiat în format RAW, așa că am trecut imaginile prin Lightroom, dar pentru reglaje minimale. Am făcut aproape 2.000 de cadre în cele 5 zile de test.

Preț

2.899 lei, F64 >>>