fbpx

Review: Samsung Galaxy Note 10+. Cel mai bun telefon al momentului.

Trebuie să recunosc, S Pen-ul gamei Note mi se pare cea mai cool invenție din zona telefoanelor mobile. Ca fost utilizator de Note 9, chiar așteptam o variantă cu cameră îmbunătățită. Note 10+ nu dezamăgește, ba chiar vine cu câteva chestii în plus.

Am testat Samsung Note 10+ timp de 8 zile, folosindu-l ca telefon principal.

Pe scurt

Pentru cine folosește telefonul ca o unealtă multifuncțională, Note 10+ are tot ce ai nevoie: S Pen-ul, pentru notițe și alte chestii creative (probabil, că eu nu trec de nivelul doodles), DeX-ul, pentru când n-ai computerul la tine, plus toată puterea Androidului și a One UI. Practic, e la nivelul altor flagship-uri, dar S-Pen-ul face diferența.

Plusurile

>>> Note 10+ e varianta mai mare a noului telefon Samsung. Cu un ecran de 6,8 inchi, este cel mai mare Samsung la ora actuală.

>>> Aproape rectangular și cu margini infime, telefonul aproape că renunță la liniile rotunjite cu care începusem să ne obișnuim. E folosit 94.2% din ecran, dar îl simți aproape de 100%.

>>> Dispunerea camerei frontale pe centru, dar tot punch hole, ca și la S10, mi se pare o idee bună. N-am simțit-o acolo, în cele 8 zile de utilizare.

>>> Culorile sunt mișto. Eu am testat Aura Glow și chiar arată special.

>>> S Pen-ul vine cu câteva chestii noi sau îmbunătățite. De exemplu, transformarea textului scris de mână în text de computer e mult mai ușoară decât la Note 9, deși tot nu recunoaște scris-ul de doctor.

>>> S-Pen-ul nou e dotat cu giroscop, ceea ce îți dă posibilitatea de a folosi o serie de Air Actions, în care nu trebuie să atingi ecranul. De exemplu, dacă deschizi aplicația de foto, poți să faci swipe stânga-dreapta pentru a schimba modurile de fotografiere, sus-jos pentru a schimba camera frontală cu cea din spate sau mișcări circulare pentru zoom in-zoom out.

N-am ajuns încă să stăpânesc prea bine mișcările astea, presupun că ai nevoie de mai mult de o săptămână ca să te obișnuiești cu existența lor, plus că nu toate aplicațiile suportă Air Actions.

>>> DeX-ul există mai de mult și presupune că poți conecta telefonul la un monitor, atunci când ai nevoie de un ecran mai mare. Atunci când mai adaugi și o tastatură și un mouse wireless, te-ai făcut de un computer, ceea ce e foarte util în deplasări scurte, în care vrei să-ți lași laptopul acasă.

Deja de la Note 9 acesta nu mai avea nevoie de un dock, se conecta printr-un simplu cablu. Acum însă, au apărut și aplicațiile Dex pentru Windows sau Mac. Poți să-ți conectezi telefonul la computer și să lucrezi pe el folosind tastatura integrată. Plus că e mult mai simplu să transferi fișierele, deși drag and drop-ul s-a dovedit dificil de stăpânit.

Samsung Dex pe un Macbook Air

>>> A dispărut butonul Bixby, care era un pic cam inutil la Note 9, mai ales că Bixby e dublat și de Google Assistant. În schimb, poți crea rutinele Bixby, care se pot dovedi chiar utile. De exemplu, poți învăța telefonul să pornească Waze când te conectezi la Buetooth-ul mașinii sau să închidă funcții nenecesare târziu în noapte, dacă nu e pus la încărcat.

>>> Față de Note 10, ai și posibilitatea de a mări spațiul de stocare, și așa impresionant (256 GB sau chiar 512 GB, după cât ești dispus să investești) cu un card microSD.

Camera

>>> Diferența majoră față de versiunea anterioară vine la camere. De la lansarea lui Note 9, acum un an, camerele ultrawide și telephoto au devenit un must pentru flagship-uri, datorită Huawei. S10 le-a introdus pe ambele, însă Note 10 primește, în plus, o a patra cameră, care funcționează ca un senzor de adâncime.

Camera principală are 12 MP și e wide. I se adaugă acum și un telephoto de 12MP, f/1.5- f/2.4 (adică 2x) și un ultrawide de 16MP f/2.2. Chiar dacă nu concurează cu 5x-ul de la Huawei P30 și n-are night mode-ul Pixelului, e suficient pentru ceea ce ai nevoie în mod curent. Plus că, repet, Note 10+ are S-Pen. Camera frontală are 10 MP.

>>> Night mode-ul nu e atât de impresionant ca la alte telefoane, dar e mult superior celui de la Note 9 (care-i, practic, inutilizabil noaptea). Adaugă la asta și ultrawide-ul și ai motive de upgrade.

Night Mode

>>> Mi s-a părut foarte rapidă și ușoară trecerea de la o cameră la alta în modul video, fără să facă vreo ajustare vizibilă, ca la alte telefoane.

>>> Există și o serie întreagă de gimmick-uri, precum Live Focus sau AR Doodle, dar nu prea m-au tentat, cred că sunt pentru o altă categorie de vârstă.

Minusurile

>>> S-Pen-ul are acum o singură culoare, ceea cel facem mai elegant, dar te poate și încurca. La Note 9, butonul galben de pe el ieșea în evidență și nu te chinuiai să-l găsești pe bâjbâite decât când era întuneric.

>>> Dispariția mufei jack, pe care am ajuns s-o văd ca naturală, ar putea fi o problemă pentru cei care au investit într-o pereche de căști minunate și nu vor să renunțe la ele.

>>> Bateria de 4,300 mAh e impresionantă, dar se consumă ceva mai repede decât la Huawei P30 Pro (în condițiile în care are 100 mAh în plus). E posibil însă să fie de vină și faptul că am folosit telefonul prea puțin ca să-mi învețe rutinele (și nici n-am folosit facilitățile oferite de Bixby).

>>> E totuși un pic cam prea mare. E drept că poți, foarte ușor, să folosești modul single hand (cu un swipe din colțul ecranului), dar poți la fel de bine și să alegi varianta Note 10, care e ceva mai mică, cu un ecran de 6,4 inchi, și nu-i lipsește decât cardul micro-SD, un pic de viteză și câțiva mAh la baterie.

Ce e în cutie

Telefonul, căști, încărcător rapid de 25 W, cablu USB-C-to-USB-C.

Specificații

Dimensiuni62.3 x 77.2 x 7.9 mm
Greutate196 g
Display6.8 inch Dynamic AMOLED
1440 x 3040 pixels, 19:9 ratio
ProcesorExynos 9825 
Memorie12 GB RAM
Spațiu de stocare256GB / 512 GB
microSD (până la 1 TB)
Cameră12 MP, f/1.5-2.4, 27mm (wide)
12 MP, f/2.1, 52mm (telephoto)
16 MP, f/2.2, 12mm (ultrawide)
TOF 3D VGA camera
Cameră frontală10 MP, f/2.2, 26mm (wide)
Baterie4,300mAh
25W fast charging
Extra featuresS-pen, DEX

Preț

De la 5.199 lei, Samsung >>>

Giveaway: Bilete la GoTech World

Am 8 (opt) bilete Digital Starter la conferința GoTech World (noul nume al Internet & Mobile World), care se desfășoară pe 2-3 octombrie, la Romexpo. Biletele oferă acces la zona expozițională și la scenele IT Ops și Digital & e-Commerce.

Dacă vrei unul, înscrie-te la newsletter-ul Slow Forward până marți, 10 septembrie, ora 20, și trimite-mi un e-mail (ai formularul și adresa de mail în dreapta acestui text). Dacă ești deja înscris, trimite-mi doar un e-mail. O să mă joc de-a random.org, dacă sunt prea mulți doritori.

GoTech World este ”casa economiei digitale din Europa Centrală și de Est”, cea mai complexă expo-conferință business tech din România și din regiune, care contribuie la accelerarea transformării digitale a mediului de business. Evenimentul are loc pe 2 – 3 octombrie, la Romexpo și oferă acces la sute de soluții tech B2B, informații și know-how relevant și util de la experți internaționali din companii de top și o semnificativă oportunitate de networking. Detalii găsești pe site-ul oficial. >>>

Review: Gillette Skinguard. Un aparat de ras pentru pielea sensibilă.

Am testat, timp de două săptămâni, Gillette Skinguard, un nou aparat de ras pentru cei care au pielea sensibilă și vor să se ferească de inflamații, roșeață sau mâncărimi.

Pe scurt

Noul produs are două lame, între care se găsește un sistem de protecție, cu bandă lubrifiantă, pentru a reduce presiunea asupra pielii. Rezervele Skinguard se potrivesc cu orice mâner din gama Fusion.

Un pic de background

Am vizitat, de două ori, centrul R&D Gillette din Europa. E la Reading, la o oră de mers de Londra (un alt centru există în SUA, în Boston), și e foarte posibil să fie singurul loc din ultimii 10 ani în care am intrat fără telefon (cu excepția vizionărilor “Star Wars”).

A fost singurul loc în care am văzut cum funcționează un microscop electronic, o cameră video cu mii de frameuri pe secundă și un 3D printer performant, condus de Kristina Vanoosthuyze, Senior Manager pe Comunicare Științifică la Gillette, care s-a ocupat de vizitatori la ambele vizite.

Cel mai mișto lucru pe care l-am văzut a fost un calup cu mii de lame, care, puse una lângă alta, era de un negru incredibil, fiindcă, pur și simplu, nu mai lăsau să scape niciun fir de lumină (Pe care, evident, n-am putut să-l pozăm fiindcă telefoanele erau la intrare).

Ce-am remarcat

Înapoi la Gillette Skinguard. Mă rad, de regulă, la două zile și da, mă irit destul de ușor – motiv pentru care sunt mereu atent la ce folosesc după ras, am mai folosit after-shave cu alcool doar la urgență (btw, tot de la Kristina știu asta, mai bine împrumuți o cremă de față sau chiar de mâini dacă te-ai trezit fără kit-ul tău de grooming pe undeva).

Am folosit o singură rezervă în cele două săptămâni și totul a fost perfect. Senzația e un pic ciudată, la început, aproape că-ți vine să verifici că n-ai uitat protecția de plastic pe aparat. Pe urmă, vezi că firele au dispărut, deci totul e OK.

Altfel, dacă mai e nevoie să spun, n-am avut parte de iritații. Am folosit, desigur, gelul de ras fără alcool pe care Gillette l-a lansat odată cu noul aparat, dar, fiindcă zilele astea am fost la ai mei, am folosit și o altă spumă – și a fost OK.

M-am bucurat mult că există în continuarea lama de pe spate, cea pentru precizie, pe care o găsești la întreaga gamă Fusion, cel mai bine “ascuns” secret de la Gillette. E perfectă pentru zonele mai greu accesibile, cum ar fi sub nas, și îmi lipsește atunci când folosesc, de exemplu, un Mach 3 sau un aparat de unică folosință.

O să profit de ocazie ca să mai spun câteva chestii care au legătură cu rasul (indiferent ce lamă folosești) pe care, am constat cu surprindere, că nu le știe toată lumea:

  • Așteaptă două minute după ce aplici spuma. Rezistența firului de păr scade cu 80%, inițial fiind echivalentă cu a unui fir de cupru de dimensiuni similare (după ce vezi asta la un microscop electronic, înțelegi ce diferență face un pic de răbdare);
  • Nu apăsa. Știu că tendința e să îngropi lama în obraz, să o simți cum trece pe piele, dar toate chestiile alea de plastic pe care le vezi pe rezervă, în fața și în spatele lamelor, fac fix asta: întind pielea pentru ca lama să taie mai precis. Las-o, pur și simplu, să alunece pe piele;
  • Clătește aparatul doar cu apă. Nu-l tampona cu prosopul, nu-l bate de chiuvetă, nu-l “usca” cu hârtie igienică. Vârful lamei are câțiva microni și orice diferență se simte;
  • Dacă “agață”, schimbă rezerva.

Ce e în cutie

Mânerul și două rezerve. Evident, dacă ai pe acasă un mâner Fusion (eu am “colecție”), poți să cumperi doar rezerve (le-am văzut în magazine în pachete de 4 sau 8 bucăți).

Preț

45,99 lei, la eMAG >>>

Review: Panasonic Lumix G90. O cameră pentru vloggeri.

În anul în care au lansat primul mirrorless full frame, cei de la Panasonic au updatat și camerele Micro Four Thirds, folosind noul lor senzor de 20.3 MP. Lumix G90 (care se cheamă G95 în SUA, pentru un pic de confuzie) este un mirorless cu lentile interșanjabile cu care m-am jucat vreme de zece zile.

E mult zis 10 zile, fiindcă am avut doar vreo trei în care am avut timp să mă joc mai serios cu ea, a fost o perioadă cu multe deadline-uri.

Pe scurt

Pentru cine își dorește un mirrorless bun la toate sub 1.000 de euro, cu care poate face și fotografii și să filmeze 4K (de exemplu, un blogger sau vlogger), camera asta e cât se poate de potrivită. Mai ales că are exact același senzor ca și mult lăudatul GH5 (diferă însă tipurile de video pe care le poate înregistra și alte detalii tehnice).

Plusurile

>>> Aduce destul de mult cu un DSLR, ca aspect și dimensiuni, dar nu te lăsa păcălit de asta, este o cameră mirrorless.

>>> Noul senzor MFP de 20.3 MP e și motivul principal pentru care Panasonic a trecut de la G80 la G90. Firma japoneză rămâne fidelă formatului pe care l-a consacrat când vine vorba de camere mirorrless, mai ales că are o bază destul de fidelă de fani ai acestui senzor, chit că e 1/4 dintr-un full frame.

>>> Bateria se poate încărca și prin USB, ceea ce este destul de convenabil când călătorești.

>>> Rotițele cele mai utilizate sunt amplasate în dreapta aparatului și sunt ușor accesibile. Au apărut și butoane pentru white balance, ISO și expunere, care au texturi diferite (prespun că, în timp, înveți să le folosești fără să te uiți).

>>> Micul flash încorporat se poate dovedi util noaptea sau în interior.

>>> Ecranul OLED cu touchscreen poate fi rotit în diverse direcții, ceea ce e util când fotografiezi sau filmezi din unghiuri ciudate, și poate fi întors, pentru a-l proteja când transporți camera.

>>> Poți filma 4K/30p (aici apare o diferență față de GH5 care, deși are același senzor, filmează 4K/60p), 25p sau 24p, fără limită de timp. Pentru YouTube sau Facebook, e mai mult decât suficient.

Dacă vrei să folosești Full HD, din cine știe ce motive, ai frame rate-uri de 60p și 50p.

Camera îți oferă însă și opțiunea de a filma în mod V-Log L (o chestie pe care videografii o înțeleg mai bine, dar, pe scurt, înseamnă că poți regla mai bine, în postprocesare, culorile).

>>> Mufele pentru microfon și căști vor fi apreciate de cei care vor să folosească camera pentru filmare.

>>> Are stabilizare pe 5-axe, ceea ce extrem de util mai ales când filmezi, și stabilizare duală, în caz că lentilele vin cu opțiunea asta.

>>> Poți face expunere multiplă. M-a ajutat Darth Vader să testez asta, e un exemplu ceva mai jos.

>>> Ai, de asemenea, posibilitatea de a înregistra video în slow motion, la120fps (1/4x), 90fps (1/3x) și 60fps (1/2x). Am, de asemenea, câteva exemple mai jos.

Alte lucruri notabile

>>> Ai acces la o varietate destul de mare de lentile MFT, dintre care multe sunt realizate de Leica. Cea cu care am lucrat eu, un  Lumix G 12-60mm, vine, cel mai adesea, la pachet cu aparatul (mi s-au părut un pic cam soft pentru gusturile mele).

>>> Poți extrage fotografii (de 8 MB) din filmele 4K.

>>> Meniul e simplu și ușor de înțeles (Sony ar avea de învățat multe de aici).

>>> Poți curăța senzorul din meniu, o chestie care-mi lipsește la camerele unibody pe care le folosesc în mod curent.

>>> Folosește card SD și are ieșire micro HDMI.

>>> Are conectivitate Bluetooth LE și Wi-Fi. N-am apucat să le testez, recunosc că la alte camere mi s-a părut greoi accesul și poate ar fi trebui să arunc un ochi, dar între timp nu mi se pare esențial să pun o poză pe Instagram imediat ce o fac, un pic de timp de reflecție ajută.

Minusurile

>>> Este relativ masivă pentru o cameră MFT. Ca unul care se joacă destul de mult cu fotografia de stradă, am găsit-o incomodă (dar, hei, camera mea de zi cu zi eu Ricoh GR2, poate e prea mare diferența).

>>> Concurența are camere similare cu senzor APS-C (dublu ca dimensiuni), însă fără acces la V-Log L sau lentile Leica.

>>> Nu filmez de obicei, așa că e posibil să fie vina mea aici, dar mi-a fost greu să fac zoom cu lentila 12-60 fără să pară sacadat. La partea cu autofocus-ul însă e clar că nu de la mine. E un pic lent, îi ia cam o secundă până se adaptează la noua distanță. Dar, hei, nu facem filme artistice și se rezolvă multe din montaj.

Fotografii & Video

OK, să trecem la poze. În general, am fost mulțumit de ce am obținut, deși unele imagini mi s-au părut cam soft. Sunt însă obișnuit cu MFT-ul de la Panasonic (am un LX-100) și am apreciat faptul că senzorul e mai mare.

Am rugat o prietenă să mă ajute pentru un mini shooting de, să-i zicem, street fashion, am încercat un pic de street photography (prea mare camera însă, arătam ca un profesionist și atrăgeam atenția), și am dat o tură în Văcărești, dar la o oră cam luminoasă.

Iată câteva exemple din shooting-ul cu model, cu mențiunea că sunt trecute prin Lightroom, fiindcă am fost un pic neglijent cu setările, cel puțin la rochia verde.

În Văcărești, era prea cald pentru păsări, dar am dat peste un fluture pe care am testat puțin cât de mult poți să te apropii cu lentila de subiect. Evident, am văzut gâza de pe floarea albastră când am făcut selecția (valabil și pentru filmul de mai jos).

Pentru stradă, sincer, nu m-am descurcat prea bine (e drept că am dat doar o tură), dar mi se pare că e o cameră excelentă pentru poze reușite de travel.

Am improvizat un studio acasă (din niște foi A4) și l-am invitat pe Darth Vader să-mi pozeze și să testăm împreună expunerea multiplă. Îți va lua un pic să te prinzi care e ordinea corectă în care trebuie să faci fotografiile, dar e destul de amuzant ce iese (Lightroom a fost implicat și în prima poză, dar am lăsat colțul mai negru, să mă învăț minte cu felul în care manevrez lumina).

Spuneam mai sus și de funcția de video slow motion. Mi-a fost un pic greu să o găsesc, noroc cu Google. Ideea e că, mai întâi, trebuie să muți dial-ul în poziția “film-M” (că nu știu cum s-o numesc altfel), ca în poza de mai jos, și apoi înregistrarea în slow-motion devine disponibilă în meniu.

>>> Iată un mic colaj de imagini filmate în slow motion (da, gâza aia de la 00:15 se mișcă în slow motion, deși nu pare).

Ce e în cutie

>>> Camera și încărcător, baterie, cablu USB. Plus lentilele, dacă cumperi un pachet complet, deși poți cumpăra, evident, și doar body-ul.

Specificații

SenzorMicro Four Thirds Live MOS
17,3 x 13 mm (4:3 aspect ratio)
20,30 megapixeli
MonturăMicro Four Thirds
Stabilizarea imaginiiImage sensor shift type
(5-axis / 5.0-stop)
Dual I.S.
(5.0-stop, compatibil Dual I.S. 2)
View FinderLive, OLED, 2.360k
TouchscreenFree-angle, 7,66 cm, 3:2 aspect ratio,
1.040k
FocusContrast AF, DFD 
BaterieLi-ion (7.2V, 1200mAh, 8.7Wh)
Card de memorieSD, SDHC, SDXC
Dimensiuni130,4 x 93,5 x 77,4 mm 
Greutate533 g

Pentru specificații complete, intră pe acest link >>>

Preț

4.499 lei (doar body), la F64 >>>

Review: Samsung A70. Strictul necesar.

Gama Galaxy A a celor de la Samsung are 6 modele, iar ochii îi ia A80-ul, cu camera sa rotativă. Am ales însă să testez A70, care pare, practic, o versiune foarte “toned down” a flagship-ului S10.

Am testat Samsung Galaxy A70 timp de o săptămână, folosindu-l ca telefon principal.

Pe scurt

O baterie mamut, de 4.500 mAH, încărcarea rapidă și faptul că n-au renunțat la lucruri esențiale când au decis ce să taie îl face unul dintre cele mai în regulă mid-range-uri de pe piață.

Plusurile

>>> Bateria și încărcarea rapidă (25 W) sunt de bază. Telefonul, care rulează Android 9, care știe să folosească mai înțelept bateria, te ține toată ziua și chiar mai mult. Nu te vei stresa, la mijlocul zilei, că ai uitat încărcătorul acasă.

>>> Al doilea mare avantaj este ecranul masiv, de 6,7 inchi, cu display superAMOLED și rezoluție Full HD+. Diferența față de gama S e camera frontală, așezată centrat, într-un notch, ceea ce unii ar putea chiar să aprecieze, punch hole-ul nu e favoritul tuturor. În ciuda mărimii, telefonul este ergonomic, n-am avut probleme cu mânuirea.

>>> Variantele de culori sunt fresh, se vede că target-ul e unul tânăr: negru, alb, albastru și coral. Cel testat de mine era, să zicem, negru, deși sunt și aici niște lucruri de spus.

>>> Concret, deși spatele e din plastic, nu sticlă, acesta are un feeling destul de asemănător cu cel al sticlei și oferă niște efecte interesante când e ținut în lumină. Ceea nu-l face să arate cheap.

>>> Procesorul Snapdragon 675 este puternic (îl găsești și pe alte midrange-uri), iar cei 6 GB de RAM și 128 GB spațiu de stocare (plus slotul miniSD) sunt suficienți pentru o utilizare obișnuită.

>>> Nu s-a renunțat la mufa jack.

Camera

>>> Combinația de camere de pe spate – una de 32 MP, una ultrawide de 8 MP și una pentru depth of field, de 5 MP – este decentă și vei obține niște fotografii OK. Ziua.

Iată același cadru, cu camera normală și cea ultrawide:

>>> Culorile sunt OK, deși s-ar putea spune că uneori s-au dovedit prea intense. M-am chinuit un pic să fotografiez acest trandafir fără să iasă prea saturat (vezi dreapta). Cu murele mi-a ieșit din prima (nu erau necesare pentru review, dar mi-a plăcut mie poza).

>>> Există în schimb un super slow-motion care e chiar OK în lumină bună, doar că n-am avut o idee prea grozavă la ce să-l folosesc (și nici faptul că l-am făcut vertical nu ajută).

>>> Nu există night mode și nici nu prea poți să compari fotografiile de noapte cu cele făcute pe camere mai prietenoase cu lipsa luminii, chiar din zona mid-range.

Minusurile

>>> Telefonul are un scaner de amprentă în ecran pe care l-am simțit ceva mai lent decât la flagship-uri, dar după o zi de folosire m-am obișnuit să nu mai ridic degetul atât de rapid de pe el.

>>> Spatele pare a se zgâria destul de ușor. Vei acea nevoie de o husă – ceea ce oricum este recomandabil, nu vrei să-l strici dacă-l scapi pe jos, chiar dacă e relativ ieftin.

Ce e în cutie

Telefonul, căști, încărcător rapid de 25 W, cablu USB-C to USB-C.

În cutia mai era și un cablu USB to USB-C, dar mi-e teamă că e rămas de la cine a mai făcut vreun review înaintea mea.

Specificații

Dimensiuni164.3 x 76.7 x 7.9mm
Greutate183g
Display6.7-inch Super AMOLED
Rezoluție: 2,400 x 1,080
ProcesorQualcomm Snapdragon 675
Memorie6/8 GB RAM
Spațiu de stocare128GB
microSD (până la 512 GB)
Cameră32MP, f/1.7
8MP ultra wide, f/2.2
5MP depth, f/2.2
Cameră frontală32MP, f/2.0
Baterie4,500mAh
25W fast charging
Senzoriamprentă, accelerometru

Preț

1.659 lei, evoMag >>>

Review: Motorola One Vision. Un midrange pentru fotografi.

Poate nu s-a lipit de mine vreunul, dar până acum telefoanele din zona midrange cu care am avut ocazia să mă joc sufereau la un capitol: fotografia. Altfel, să fim serioși, îți faci treaba cu ele, la nivel de hardware e ca și cum ai avea un telefon vechi de 1-2 ani, dar fără probleme cu bateria.

Ei bine, Motrorola One Vision a rezolvat și problema fotografiilor.

Am utilizat telefonul pentru o săptămână, folosindu-l ca telefon principal (apoi am fost plecat la TIFF, și la Pelicam, și la Botoșani și abia acum am apucat să scriu review-ul).

Pe scurt

Motorola One Vision s-a dovedit a fi un telefon elegant și ușor de mânuit, cu performanțe neașteptate în zona fotografiei, inclusiv noaptea.

Plusurile

>>> Ai zice că e ușor să faci ca un telefon să arate bine, cu atâția designeri în lume, dar uite că nu-i așa. Cu One Vision însă, Motorola a nimerit-o. Telefonul e elegant, pur și simplu, deși are un frame din plastic, nu din metal. Însă cele două opțiuni de culori disponibile pentru spatele din sticlă și faptul că au ales să se joace cu nuanțele și gradientele îl fac să arate foarte bine.

>>> La pachet cu asta vine și amplasarea camerelor, atât cele două din spate, cât și camera frontală, care preia ideea inserării în ecran, într-un cerculeț (hole-punch), de la Samsung.

>>> Și procesorul, un Exynos 9609 de 2,2 MHz, e împrumutat tot de la smasung, fiind unul dintre primele telefoane de la altă companie cu un asemenea procesor.

>>> Ecranul are formatul 21:9. Mi s-a părut curios când l-am văzut prima dată la un Sony Xperia 10, dar întcep tot mai mult să cred că e o idee bună, și pentru că ai nevoie mai des de spațiu vertical decât orizontal, și pentru că asta face ca telefonul să fie mult mai ușor de mânuit.

>>> Telefonul e în programul Andorid One, ceea ce face ca sistemul de operare să fie cel mai recent, fără prea multe adaosuri suplimentare. Iar faptul că peste asta Moto a venit cu gesturile lor, pe care le-am lăudat și când am testat G7 Power, nu poate decât să mă bucure.

Serios, de ce nu s-a gândit altcineva să scutruri de două ori telefonul ca să porneși lanterna? Cine vrea să piardă vremea cu meniurile când e întuneric beznă?

>>> Producătorii nu s-au zgârcit la memorie (4 GB) și spațiu de stocare (120 GB), plus că-i poți pune și nano-SIM.

>>> Are mufă jack.

>>> E rezistent la splash-uri, nu l-așc testa în cadă.

Alte lucruri notabile

>>> Ecranul e un LCD, ceea ce înseamnă că filmele văzute pe el (doar e 21:9) nu vor avea contrastul unui OLED. Cum o să le vezi cel mai probabil în tren sau avion, nu prea contează asta.

>>> Cititorul de amprentă e amplasat în spate.

Minusurile

>>> Bateria are 3.500 mAh, în epoca telefoanelor ce trec de 4.000, dar asta nu înseamnă că nu te ține o întreagă zi de utlizare normală.

>>> Nu are wireless charging.

Camera

>>> Camera principală are 48 MP, dar folosește câte 4 pixeli pentru a genera o fotografie de o calitate mai bună de (matematica din școală ajută aici) 12 MP. E ceva similar cu ce face P30-ul de la Huawei.

>>> E însoțită de o cameră de 5 MP folosită pentru adâncimea imaginii și de o cameră frontală generoasă de 25 MP.

>>> Cel mai suprinzător e Night Mode-ul, care e cât se poate de reușit, mai ales că pare as fi cerința principală a utilizatorilor la telefoanele produse în 2019.

>>> Programul folosit de cameră vine cu tto fell-ul de gimmick-uri interesante. M-am jucat cu Spot Color, nu că ar fi ceva nou, dar e simplu și fun, iar alte telefoane mai titrate nu o au.

>>> GIF-urile pe care le face funcția Cinemagraph, în care poți selecta zonele active, te lasă să fii creativ.

>>> De asemenea, în condițiile în care subiectul este în mișcare, aplicația activează Motion Photos, salvând practic un scurt filmuleț MP4 în imagine (o chestie pe care o mai găsești la Samsung sua Pixel), doar că nu pot să vă arăt asta, fiindcă online-ul nu știe încă cum să se descurce cu genul acesta de JPG-uri, le poți vedea doar nî Google Photos.

Ce e în cutie

Un încărcător rapid (15 W), cablu cu mufă USB, căști.

Specificații

Dimensiuni160.1 x 71.2 x 8.7 mm
Greutate180 g
EcranLTPS IPS LCD, 16 mil. culori
6,3 inchi, 1080 x 2520 pixeli, 21:9
ProcesorExynos 9609
Memorie128 GB, 4 GB RAM
microSD, până la 1 TB
Cameră foto48 MP, f/1.7, (wide)
5 MP, f/2.2
video: 2160p@30fps, 1080p@30/60fps
Selfie camera25 MP, f/2.0
video: 1080p@30fps
Senzoricititor amprentă (spate), accelerometru, giroscop, proximitate, compas
Baterie Li-Po 3500 mAh
Fast charging 15W

Preț

1.299 lei, altex.ro >>>

Nu vă mai panicați cu 5G-ul

A început lumea să pună botul la tot felul de articole panicoase despre efectele 5G-ului asupra oamenilor, cum o să facem cu toții cancer și alte chestii de la radiații și alte povești similare, în general transmise de vuvuzele ale rușilor și de oameni care nu înțeleg cum funcționează lumea. Așa că e cazul să explic, pe scurt, cum stă treaba.

Totul e undă electromagnetică

“Electromagnetic spectrum”by Allen Gathman is licensed under CC BY-NC-SA 2.0

Radioul – undă, Wi-Fi-ul – undă, 4G – undă, lumina – undă, infraroșiile și ultravioletele – undă, razele X – undă. Diferă lungimea undei și energia pe care aceasta o propagă.

Lungimea undei variază de la mărimea universului până la dimensiuni subatomice (adică constanta lui Plank, cea mai mică dimensiune posibilă), însă undele “comune” au lungimi cuprinse între 100.000 km și 1 pm.

Frecvența, măsurată în herzi, îți spune câte unde trec, într-o secundă, printr-un anumit punct. Cu cât lungimea de undă e mai mică, cu atât frecvența crește. Zona care ne interesează pe noi este cea dintre 3 kHz și 300 GHz, unde să găsesc undele radio și microundele (adică cele cu lungimea de undă cuprinsă între 1 m și 1 mm), care se situează sub zona undelor infraroșii.

Undele periculoase, adică cele ionizante, care pot produce schimbări la nivel atomic și molecular încep de pe la 10 nm, în zona extremă a radiațiilor ultraviolete, adică la partea opusă a spectrului luminos față de micorunde și undele radio.

Ca ideei, dimensiunea unei celule umane tipice e undeva în zona 100 µm, adică undele radio sunt mai mari decât celulele și imense în raport cu atomii care le compun.

5G nu e o frecvență anume

5G e mai degrabă o denumire comercială, în fapt e un spectru întreg de frecvențe care sunt folosite în această tehnologie. Ideea e că, cu cât frecvența e mai mare, poți transmite pe distanțe mai scurte. În schimb, în timp ce frecvențele mai joase sunt folosite pentru tot felul de chestii, ai unele libere pentru noua tehnologie unde poți elibera un spectru mai mare de frecvențe, ceea ce înseamnă mai multe date, viteze mai mari și mai multe dispozitive care pot funcționa în paralel.

În Europa, frecvențele care vor fi utilizate pentru 5G sunt cele din zona 700 MHz (694-790 MHz), 3,6 GHz (3,4-3,8 GHz) și 26 GHz (24,25-27,5 GHz), la care se adaugă o parte din frecvențele deja utilizate pentru telefonia mobilă.

Mai ușor de înțeles:

  • 700 MHz e din zona UHF (ultra-high frequencies) care este folosită pentru televiziunea terestră;
  • 3,6 GHz și 26 GHz sunt zona SHF (super high frequencies). Datorită lungimii de undă mai scurte, sunt excelente pentru trasmiterea direcționată datelor și sunt folosite în trasmisiile prin satelit, radare, Wi-Fi.

De ce se folosesc mai multe frecvențe? Cele de 700 MHz sunt pentru zonele în care ai nevoie să ajungi la distanțe mai mari, în afara localităților, chiar dacă vor scădea vitezele. La 3,6 GHz ai un echilibru mai bun între viteză și distanță, în timp ce la frecvențe mai mari poți obține viteze mari, dar ai nevoie de multe emițătoare, fiindcă semnalul se disipează mai repede – acestea ar trebui folosite în zonele foarte aglomerate.

Bun, bun, dar microundele…

Cuptoarele cu microunde folosesc o frecvență de 2,450 MHz, ceea ce, după cum poți observa, e în aceeași zonă cu Wi-Fi-ul și de aici și panica.

“Micorundele încălzesc mâncarea, ne vor prăji și pe noi”, zic unii.

“”by tanjila is licensed under CC BY 2.0

Ceea ce nu-i așa, dintr-un motiv foarte simplu: putere și țintă. Cuptorul cu microunde folosește, practic, aceeași frecvență cu Wi-Fi-ul, care e de ani de zile pe piață, doar că la o putere de 1.000 W, într-un spațiu închis, direcționat spre centru cuptorului, care funcționează (aproape) ca o cușcă Faraday, în care semnalul se lovește de pereți și se întoarce către mâncare și încălzește moleculele (undele electromagnetice le fac să se afgite și de aici încălzirea). Chiar și așa, ai nevoie de câteva minute și de acea farfurie rotativă, pentru că nu toate zonele se încălzesc la fel, iar undele nu pătrund decât circa î cm în mâncare.

Un router Wi-Fi dezvoltă o putere de 100 mW, adică de 10.000 mai puțin, și trimite semnalul în toate direcțiile, ori corpul uman are capacitatea de a respinge o asemenea cantitate de unde lectromagnetice.

5G-ul va folosi frecvențe din aceeași zonă, iar puterea folosită în trasmisii va fi din zona Wi-Fi-ului, foarte mică (de aici și necesitatea creșterii densității stațiilor), și transmisia nu va fi unidirecțională din motive evidente.

Bine, bine, dar Active Denial Systems?

Unii au comparat 5G-ul cu Active Denial Systems, folosit de militari pentru împrăștierea mulțimilor. Ce e ADS? Practic, sistemul direcționează o undă electromagnetică de mare putere, la o frecvență de 90 GHz, poreclită și “heat ray”, care încălzește piele țintei și-i dă o senzație de arsură – convingând-o astfel să părăsească zona.

5G folosește, din nou, puteri considerabil mai mici, cu totul alte frecvențe și nu direcționează semnalul spre un singur punct.

Ok, dar prognoza vremii?

Ei bine, aici e ceva. Anumiți sateliți metereologici folosesc frecvența de undă emisă de moleculele de apă – pentru că între acestea și sol are loc un schimb permanent de unde radio –, pentru a determina unde se produc acumulări în atmosferă, ceea ce ajută la prognoze mai exacte (dacă așa ceva există). Frecvența măsurată este de 23,8 Ghz.

Or 5G-ul începe de la 24,25 GHz, ceea ce destul de aproape de frecvența măsurată de sateliți. Teoretic, n-ar trebui să fie o problemă, însă niciun emițător nu folosește exclusiv frecvența pentru care e creat, există emisii, mai slabe, și în frecvențele alăturate (ca o curbă de osciloscop). Emițătoarele ai stabilite niște limite de bandă în care pot să emită unde (limitele sunt mai laxe în SUA, mai drastice la noi) și n-ar trebui să ajungă până la 23,8 GHz, dar momentan nu e clar dacă se va și întâmpla asta, iar dacă ajung ar putea afecta prognozele.

Și nu e neapărat o problemă dacă nu știi că plouă peste 3 zile, dar poate fi o problemă dacă se află de un nou uragan cu câteva ore înainte de formarea lui, în loc de câteva zile.

Deci, dacă ar trebui să te îngrijoreze ceva, asta ar fi, doar că și acest lucru e rezolvabil mutând frecvența puțin mai sus sau limitând mai drastic zona în care pot emite suplimentar stațiile 5G.

Ne liniștește oricum guvernul

În România, deși toți jucătorii de pe piață așteaptă 5G-ul și au făcut chiar teste de funcționare, avem o mică problemă: nu au fost alocate frecvențele pentru fiecare operator în parte (nu cred că mai e nevoie să explic că acestea nu pot fi aceleași).

Operatorii pot folosi doar frecvențele pe care le au deja alocate, însă, din cauza modului în care se face calculul, din cauza “ordonanței lăcomiei” dată în iarna trecută, sumele care ar trebui plătite pentru frecvențele noi sunt exorbitante și, practic, potențialele licitații sunt blocate.

Vei obeserva aici (>>>) că benzile de frecvență care ar trebui licitate de ANCOM sunt un pic mai multe decât cele de care vorbeam mai sus, pentru că se discută și despre prelungirea sau eventuala schimbare a celor care folosesc benzile deja ultilizate pentru 2G, 3G sau 4G.

Nu prea e clar când va avea loc noua licitație, dar pare a fi împinsă spre finalul anului, ceea ce nu-i o veselie pentru nimeni, dacă nu-i luăm în calcul pe tipii care suferă de paranoia cu microundele.

Review: Huawei Watch GT, Active Edition. 14 zile, dacă nu-l alergi.

Watch GT a fost lansat anul trecut, edițiile Sport și Clasic, iar în primăvară, o dată cu noul P30, Huawei a adăugat versiunile Active și Elegant.

Am testat ceasul vreme de aproape două luni.

Pe scurt

Arată ca un ceas clasic, bateria pare a ține o veșnicie, dar e mai degrabă o brățară de fitness decât un smartwatch. Ceea ce e aprope perfect, la modul în care-l folosesc.

Plusurile

>>> De departe, bateria care ține două săptămâni e cel mai mare avantaj al ceasului, Efectiv, uitam să-l încarc. Momentul ăla în care te uiți și zici “A, e ok, mai are 12%” este o premieră. Evident, consumul crește substanțial dacă folosești des GPS-ul, dar n-o să te lase în drum în mijlocul zilei.

>>> Carcasa de 46 mm și finisajele îl fac să pară un ceas clasic, mai ales că carcasa e din oțel și cadranul este ceramic (Versiunea Elegant are o carcasă de 42 mm, dar ține doar 7 zile). Cureaua este din plastic (fluoroelastomer), ceea ce e normal pentru un ceas sport.

Gama Watch GT

>>> Monitorizează cele trei lucruri care mă interesează: somnul, activitatea fizică și ritmul cardiac.

>>> Folosește GPS, GLONASS și GALILEO, în cazul în care vrei să-ți monitorizezi traseele, atunci când practici un sport. (Presupun că Trump va fi șocat când va afla că nu poate limita accesul Huawei la GPS.)

>>> Nu poți instala aplicații suplimentare pe el. O trec la plus pentru că anii de utilizare de smartwatch-uri m-au făcut să-mi dau seama că, pentru mine, erau mai degrabă notification centers.

>>> Monitorizează principalele activități fizice pe care le practică amatorii (inclusiv triatlonul) și are și opțiunea de coaching.

>> Poți accesa rapid starea vremii și poți să-ți cauți telefonul.

Alte lucruri notabile

>>> Ceasul funcționează cu aplicația Health de la Huawei, unde, ca în toate aplicațiile de gen, ai un istoric al informațiilor monitorizate.

>>> Ecranul are 1.39 inch, e AMOLED și are o rezoluție de 454×454 pixeli.

Minusurile

>>> Nu are conectivitate Wi-Fi și NFC. Ar fi fost mișto să poți plăti cu el. E dsrpet că alte ceasuri au asta, dar nu o poți folosi în România sau o poți folosi doar cu anumite bănci (altele decât alea la care ai card), deci nu-i mare pierdere.

>>> Nu are spațiu de stocare, ceea ce înseamnă că nu poți să pui muzică pe el. Însă puține ceasuri îți oferă opțiunea asta.

>>> E mai greu decât alte ceasuri care fac lucruri similare.

Ce e în cutie

>>> Ceasul, suportul magnetic pentru încărcare, cablu USB Type-C.

Tehnicalități

Dimensiuni:46.5 mm x 46.5 mm x 10.6 mm
Greutate:46 g (fără curea)
Culori:Black Stainless Steel, Stainless Steel, Titanium Grey Stainless Steel  
Culori curea:Dark Green, Orange, White, Black
Ecran:1.39 inch AMOLED 454 x 454 HD 
Rezistență la apă:5 ATM

Preț

999,99 lei, la eMag >>>

Review: Motorola G7 Power. Baterie-mamut și cea mai bună utilizare a gesturilor.

Un spartphone midrange nou, mai ales dacă are Android 9, poate bate un flagship de acum unul sau doi ani. Mai ales pentru cei care folosesc telefonul pentru chestii de zi cu zi și nu au nevoi extrem de specifice, fiindcă lucrurile la care producătorii renunță pentru a obține un telefon mai accesibil nu sunt utilizate foarte des.

E și cazul Motorola G7 Power, care e unul dintre cele mai bune midrange-uri pe care am pus mână recent.

Am utilizat telefonul pentru o săptămână, folosindu-l ca telefon principal.

Pe scurt

Motorola G7 Power are o baterie mamut de 5.000 mAh și vine cu o utilizare foarte inteligentă a gesturilor, cea mai bună pe care am întâlnit-o până acum la un telefon.

Plusurile

>>> Bateria chiar e imensă și ține lejer două zile și au fost cazuri când l-am pus la încărcat în a treia. Să te întorci acasă cu 60% e ceva. E drept că durează și ceva să-l încarci, chiar și cu încărcătorul rapid de 15W.

>>> Moto Actions, cum sunt numite gesturile și celelalte funcții adăugate peste Androidul de bază, sunt utile și bine gândite, multe moștenite de la alte modele Motorola. Iată-le pe cele mai utile:

  • Poți porni lanterna scuturând telefonul de două ori. Ceea ce e mult mai rapid și util decât să cauți prin meniuri când e întuneric beznă. O închizi cu același gest;
  • Pentru a porni camera, rotești telefonul de două ori din încheietură;
  • Pui trei degete pe ecran ca să faci un screenshot;
  • Ridici telefonul pentru a-l opri din sunat;
  • Îl întorci pentru a activa “Do Not Dusturb” (practic, ce faci când stai la masă cu cineva și îl pui cu fața în jos ca să-i arăți că are toată atenția ta, doar că acum chiar are toată atenția ta).

>>> Are mufă jack.

>>> E mai ieftin decât G7 Play (și ține mai mult).

>>> Digital Wellbeing-ul din Android 9 funcționează (că veni vorba, trebuie să umblu la setări, că nu prea m-a avertizat de nimic);

Alte lucruri notabile

>>> Funcția Moto Display, un “always on” care-ți afieșează informații chiar și când telefonul e pe sleep e foarte utilă, ca orice funcție de gen.

>>> Chiar dacă ecranul LCD de 6,2” n-are o rezoluție de top (1570 x 720), n-am simțit asta ca o problemă.

>>> Camera frontală e ascunsă de un notch destul de larg, dar nu deranjant.

>>> Cititorul de amprentă e pus în spate, ca la modelele de naul trecut, și e folosit și pentru afișarea logoul Motorola.

>>> Poți folosi un singur buton pentru navigare, tot cu Moto Actions, deși nu înțeleg de ce nu l-au ascuns de tot, ca la Samsung sau Huawei.

Minusurile

>>> Aspectul cam butucănos. probabil din cauza bateriei, nu îl face prea arătos pentru un telefon modern. Nici logoul Motorola afișat în față, în partea de jos, nu era neapărat necesar.

>>> Nu are wireless charging.

>>> Nu este waterproof.

>>> A fost primul telefon la care m-am străduit să îi schimb sunetele default cu altele mai simpatice.

>>> Procesorul grafic mai slab, un Adreno 506, nu-l face un telefon prea bun pentru gaming, nu că ar fi o problemă care m-ar preocupa prea tare.

Camera

>>> Telefonul are o cameră de 12 MP, f/2.0, dar fără o a doua cameră folosită ca senzor de adâncime, pentru a crea efectul de bookeh, ca la Moto G7 Play. Ceea ce e ok, poți să faci poze cât se poate de decente cu el pe lumină bună, nu te aștepta la mari chestii după ce începe să se întunece.

Lumină de zi
Lumină de interior

Poți activa și funcția HDR, dacă vrei să obții un contras mai puternic.

Cu HDR

>>> Acum, serios, nu mă aștepți să cumperi telefonul ăsta și să te apuci de fotografie, dar nu te va lăsa baltă dacă îți iese ceva intresant de pozat în cale.

Ce e în cutie

Telefonul, care vine cu o husă și încărcătorul.

Tehnicalități

Dimensiuni:159.4 x 76 x 9.3 mm
Greutate:193 g
Ecran:LTPS IPS LCD, 16M colors
Rezoluție:720 x 1570 pixels, 19.5:9 ratio 
Procesor:Qualcomm SDM632 Snapdragon 632
Stocare și memorie:64 GB, 4 GB RAM
Camere:12 MP, f2.0
Selfie camera:8 MP, f/2.2
Baterie: Li-Po 5000 mAh
Fast charging 15W
Senzori:amprentă (în spate), accelerometru,
giroscop, proximitate, compas

Preț

819,9 lei, la Altex >>>

Review: Nokia 9 PureView. 5 camere foto? Un concept cu potențial.

La momentul lansării primului iPhone, Nokia domina piața telefoanelor mobile. Dumbphone-uirle, cum li se spune acum, erau standardul, iar celebra lor sonerie era omniprezentă. Decizia de a desconsidera inovația Apple, apoi, atunci când s-au prins că ăsta e viitorul, de a alege Microsoft-ul ca partener, i-a scos de pe piață. Dar brandul e prea puternic, și iată-i acum din nou pe piață, chit că cu alt ownership. Nokia propune o colecție întreagă de smartphone-uri, și, cu acest flagship, încearcă chiar să inoveze.

Asocierea cu Light e interesantă. Apărută ca un start-up, compania americană propunea o idee cel puțin interesantă: o cameră care folosea o combinație de camere de smartphone și software ca să obțină imagini care să rivalizeze cu un DSLR. Light L16, camera lor de 2.000 de dolari, are 16 camere, scoate imagini de 51,1 MP și e capabilă de zoom 5,4x. Ah, da, și costă 2.000 de dolari.

Nokia 9 Pure View
Light L16

Era cumva inevitabil ca tehnologia asta să nu atragă atenția producătorilor de telefoane și iată că Nokia sunt primii care o folosesc într-un flagship. Sony și Xiaomi au anunțat și ei recent un parteneriat, deci e de presupus că, în viitor, vor fi mai multe mobile cu această tehnologie.

Am testat Nokia 9 Pureview timp de o săptămână, folosind-ul ca tefon principal, plus încă câteva zile pentru diverse experimente foto.

Pe scurt

Nokia 9 PureView e un telefon decent care are avantajul că e cel mai puternic device ce funcționează cu Android One și vine cu o tehnologie revoluționară în ceea ce privește fotografia, dar la care, cu siguranță, mai e ceva de lucru.

Plusurile

>>> Fiind, cum ziceam mai sus, cel mai puternic device care funcționează cu Android One (aka Android 9 fără bloatware și cu updateuri rapide, promise de Google), telefonul îți oferă o experiență apropiată de ceea ce au gândit inginerii de la Google pentru Android. Decizia explică probabil și de ce acest flagship e ceva mai ieftin decât alte vârfuri de gamă de la companii concurente.

>>> Cu cele 5 camere de 12 MP f/1.8, dintre care 3 alb-negru, pentru adâncime și luminozitate, obții imagini de 20 MP. Practic, telefonul scoate direct imagini HDR, nu mai trebuie să faci fotografii cu expunere diferită și să le combini ulterior.

>>> Pentru Portrait mode, asta e o veste excelentă, fiindcă poți obține imagini bune, cu bookeh decent.

>> Poți obține imaginile și în format RAW (DNG, mai exact), dacă activezi funcția asta (funcționează în modul Pro, dar și în modul Photo, în caz că uiți să schimbi) pentru a edita imaginile ulterior, ceea se va dovedi util.

>>> Mai ales pentru că Adobe Lightroom pentru mobil e preinstalat. Nu m-am prins dacă vine și cu o licență, fiindcă am folosit contul meu pentru testare.

>>> Cea mai intgeresantă funcție e cea de Depth Map. Odată activată, JPG-urile captate au 1.300 de layere de adâncime, ceea ce înseamnă că poți refocusa imaginea sau stabili nivelul de blur ulterior. Funcția trebuie însă activată și editarea poate fi făcută doar în Google Photos.

Alte lucruri notabile

>>> Nokia 9 PureView este o “ediția limitată”, iar accentul e pus aproape exclusiv pe cameră. Altfel, e un smartphone care funcționează decent, cu toate funcțiile importante acolo, dar nu vei putea scăpa de impresia că e “de anul trecut”, datorită aspectului relativ spartan, a ecranului fără notch și a procesorului ceva mai lent.

>>> Nu ai obțiuni de culoare. Acest albastru e singura variată.

>>> Bateria are 3320 mAh, ceea ce e suficient pentru o zi, dacă nu folosești intensiv camera, mai ales că Android 9 face ca, în stand by, să se consume foarte puțin.

>>> Are încărcare wireless.

>>> N-are mufă jack. Am decis să trec asta la “altele”, fiindcă încep să cred că obsesia noastră pentru genul ăsta de mufă e din categoria “vinilurile sunt mai bune” și că poate e momentul să ne updatăm. Plus că vine cu adaptor.

Minusurile

>>> De departe, cel mai frustrant lucru la acest telefon e scanerul de amprentă. N-am reușit să identific de ce merge când merge și de ce nu când nu, dar nu-mi amintesc să fi mers vreodată din prima. Trebuie să ții degetul fix pe senzor, să apeși bine și să speri.

Nokia a recunoscut problema și a spus că o va rezolva într-un update, care a fost anunțat pentru mijlocul lui aprile, dar care n-a ajuns încă la toate device-urile (mine included). Combinat cu recunoașterea facială, telefonul se deschide mult mai ușor, dar am ajuns să folosesc mai des pattern-ul alternativ, decât să încerc, iar și iar, senzorul.

>>> Calitatea JPG-urilor procesate de soft-ul sistemului de camere lasă de dorit (o problemă pe care, din ce am citit, o avea și Light). Da, poți să le folosești direct, mai ales pe ecranul unui telefon, dar, din punctul meu de vedere, sharp-ul e prea strident și asta se vede pe imaginile cu multe detalii.

Desigur, poți rezolva problema în Lightroom, dacă tragi RAW. Obții însă niște imagini mult mai reușite cu un pic de editare. Plus că, din nou, a fost promis un update software.

>>> Doar că n-ai posibilitatea să îi pui card, iar RAW-urile au 40 MB.

Editat în Lightroom

JPG
Editat în Lightroom
JPG

>>> Camera e lentă. Și când o pornești, și când salvează imaginile. Nu prea poți să te uiți imediat să vezi ce a ieșit, va trebui să ai răbdare până procesează imaginile, mai ales dacă ai activat modul RAW.

>>> Camera frontală (de 20 MP) a cedat, la un moment dat, și telefonul nu o mai vedea. Cum nu-mi propusesem s-o testez, m-am prins de asta când am încercat un apel video pe WhatsApp. S-a rezolvat cu un restart.

Camera

>>> Practic, am vorbit de cameră și la plusuri, și la minusuri. Aici o să mai adaug doar câteva observații.

De exemplu, dacă tragi în modul Monochrome, vei obține și RAW-uri alb-negru, ceea ce mă face să cred că sunt folosite doar trei dintre cele 5 camere.

Nu există un Night Mode și nu trebuie să ai cine știe ce așteptări de la imaginile făcute noaptea.

Iata câteva exemple de fotografii (JPG, micșorate puțin, pentru web).

Ce e în cutie

>>> Telefonul, încărcătorul (USB Type-C), căști și adaptor pentru mufă jack.

Tehnicalități

Dimensiuni:155 x 75 x 8 mm
Greutate:179 g
Ecran:P-OLED, 5.99 inches
Rezoluție:1440 x 2880 pixels, 18:9 ratio
Procesor:Qualcomm SDM845 Snapdragon 845
Stocare și memorie:128 GB, 6 GB RAM
Camere:5x 12 MP, f/1.8, 28mm
(2x RGB & 3x B/W)
Selfie camera:20 MP
Baterie:Li-Po 3320 mAh battery
Fast charging 18W
Senzori:amprentă (sub display), accelerometru,
giroscop, proximitate, barometru,
compas

Pentru detalii pe site-ul oficial >>>

Preț

2.799,99 lei, emag.ro >>>