fbpx

Review: Sony Xperia 10. Un format bizar care, într-un final, nu deranjează.

În așteptarea flagship-ului Xperia 1, am testat noul Sony Xperia 10, un telefon care s-ar încadra mai degrabă la clasa mid-range, care vine, în contextul în care mai toți producătorii adoptă formate non-standard, cu un ecran 21:9. Există explicație pentru această alegere, le voi explica mai jos, dar trebuie să spun de la început că, spre suprinderea mea, nu m-a deranjat atât de mult acest format atipic.

Ca de obicei, am testat telefonul timp de o săptămână, folosindu-l ca telefon principal.

Pe scurt

Pentru cei care nu vor să dea o avere pe un telefon și obișnuiesc să se uite la filme pe un astfel de device, e cât se poate de potrivit. Nu te aștepta însă la performanțe pe partea de foto și ține cont că are un procesor mai leneș.

Plusurile

>>> Telefonul vine cu Android 9 Pie, cel mai nou sistem de operare, și are multe dintre avantajele acestuia, dar zîi liupsesc câteva dintre funcțiile avansate, cum ar fi cea de management a timpului petrecut pe device. Pe de altă parte, e un Android mai curat decât la telefoanele altor producători.

>>> În ciuda formatului de 21:9, fiindcă ecranul are doar 6 inchi, telefon pare chiar mic și e ușor de ținut în mână, pentru că nu e foarte lat.

>>> Butonul de power, pe care e și cititorul de amprentă, e pus undeva la mijlocul ecranului, pe partea dreaptă, ceea ce-l face ușor de accesat.

>>> Ajută și faptul că poți foarte ușor să faci ecranul ceva mai mic, dacă vrei să-i accesezi partea de sus (dublu tap pe Home).

>> Dar și că de pe laterală (dreapta, stânga sau ambele, cum vrei tu să o setezi) poți accesa Side Sense, un fel de Edge de la Samsung. Funcționează un pic altfel (tot cu dublu tap), dar îți oferă acces rapid la cele mai folosite aplicații și setări.

>>> Tray-ul în care se pune SIM-ul nu mai folosește celebra găurică pentru care ai pierdut mereu cheița, ci se scoate, destul de ușor, cu unghia.

>>> Are mufă jack.

>>> Formatul este gândit pentru filme, pentru că majoritatea vin în 21:9 (circa 70% dintre cele de pe Netflix, susține Sony), motiv pentru care telefonul are aplicația Netflix preinstalată, precum și cu o aplicație pentru jocuri. Și da, filmele se văd altfel în full screen. Totuși, serialele sunt încă în 16:9, iar “Wonder Woman” a insistat să-mi lase o ramă neagră de jur împrejur. Aplicația Netflix nu te lasă să faci capturi de ecran, așa că am făcut niște poze proaste:

16:9
21:9
Tot 21:9 ar fi trebuit să fie

Minusurile

>>> Dacă folosești stories-urile de pe Instagram, formatul nu te avantajează. Practic, telefonul taie marginile laterale, ceea ce face ca parte din text să dispară. Problema e din modul în care alege Instagram să afișeze imaginile, am văzut-o și la Huawei P30, care e 19.5:9, dar aici e mult mai pronunțată.

>>> Carcasa e din plastic. Ceea ce e bine, că-l face ușor, dar îi dă totuși și un aspect cheap (deși vopseaua îl face să pară puțin metalic).

>>> Butonul de volum pe pus cam ciudat, din cauză că cel de power e centrat, și îți ia ceva vreme să te obișnuiești cu el.

>>> Bateria nu e foarte performantă, au fost niște situații în care am cam plâns după o baterie externă, dar e drept că am și stat aproape non-stop pe el, pe motive de trafic intens și plimbări printr-un oraș nou.

>>> Camera frontală e ascunsă de o bară neagră, n-are notch, ceea ce mai adaugă la înălțimea telefonului.

>>> Nici procesorul nu e prea performant, ceea ce s-a simțit la un moment dat, când aveam mai multe aplicații deschise, dar nu în folosirea de zi cu zi, deși mai ai uneori un lag sesizazbil, dar nu cât să fie intolerabil.

Camerele

>>> Nu e mare lucru de zis, e un telefon care își face treaba și atât. Poți face niște fotografii decente cu el, la nevoie, dar dacă te interesează zona asta, nu e telefonul care îți trebuie. Pe zi, însă, e OK.

>>> Pe noapte, însă…

>>> Are și o cameră secundară, folosită pentru a da mult doritul efect de bokeh.

>>> Ai posibilitatea să faci fotografii în format 21:9, dar e de fapt un crop din 4:3 pe care-l poți face și ulterior.

Ce e în cutie

Încărcătorul (USB Type-C) și niște căști nu foarte arătoase.

Tehnicalități

Dimensiuni:156 x 68 x 8,6 mm
Greutate:162 g
Materiale:Gorilla Glass 5, metal, plastic
Ecran:PS LCD capacitive touchscreen,
16M colors, 6 inch
Rezoluție: 1080 x 2520 pixels, 21:9
Procesor:Qualcomm SDM630 Snapdragon 630
Memorie:64 GB, 3 GB RAM
Card:microSD, până la 512 GB
Camere:13 MP, f/2.0, 27mm (wide), 1/3″, 1.12µm, PDAF
5 MP, f/2.4, 22mm (wide), 1/4″, 1.4µm, depth sensor
Video:2160p@30fps, 1080p@30fps
Selfie camera:8 MP, f/2.0, 24mm (wide), 1/4″, 1.12µm
Senzori:Accelerometer
Ambient light sensor
eCompass™
Fingerprint sensor
Hall sensor
Magnetometer
Step counter
Step detector
Significant motion detector
Proximity sensor
Baterie:Li-Ion 2870 mAh 
Quick charging 18 W
Sunet:24-bit/192kHz audio
Culori:Black, Navy, Silver, Pink

Preț

348,99 euro, la Orange >>>

Review: Fitbit Versa Lite. Doar esențialul.

Producătorul american de cesuri și brățări de sport care are birouri și la București a lansat recent cel mai accesibil smartwatch din gama lor de produse. După Ionic și mai arătosul Versa, Versa Lite renunță la o serie de funcții pentru a fi mai ieftin – practic, e cel mai accesibil ceas de fitness la ora actuală.

Dacă ceea ce au tăiat sunt sau nu un dealbreaker, depinde doar de modul în care folosești un astfel de ceas.

Am testat Versa Lite timp de mai bine de o săptămână, folosindu-l în prmanență. Ceasul meu de bază e un Ionic, dar n-am testat vredată Versa.

Pe scurt

Pentru un utilizator obișnuit, care nu alergă pentru a face performanță și nu merge la înot, Versa Lite oferă aproape tot ce ai putea avea nevoie. Mai puțin muzică.

Plusurile

>>> Versa Lite arată aproape la fel ca Versa, cu diferența că are doar un buton în loc de trei și că vine cu câteva opțiuni noi de culoare. Are fix același ecran, dar va trebui să îl folosești ceva mai mult touchscreen-ul pentru setări.

>>> La fel ca și alte produse Fitbit, va trebui să încerci ceasul la 4-5 zile, chiar și 6, dacă nu faci prea mult sport, să-i consumi bateria.

>>> Este foarte ușor, are doar 22,9 grame.

>>> E rezistent la apă până la 50 m, are senzori optici pentru activități fizice, somn, monitorizarea pulsului și, pentru femei, chiar a ciclului menstrual. GPS-ul funcționează, ca și la Versa, doar dacă e conectat la telefon.

>>> Monitorizarea somnului, poate cea mai mișto funcție de la orice ceas Fitbit, funcționează fix la fel. Din păcate, pentru că mi-a arătat că nu m-am culcat mai devreme și nici n-am dormit mai mult decât de obicei.

>>> S-a conectat aproape instantaneu la aplicația Fitbit de pe mobil și a continuat monitorizarea fix de unde o lăsase Ionic-ul.

>>> Poți primi toate notificările care vin pe telefon, dar ai și posibilitatea de a selecta aplicațiile care să-ți trimită sau nu notificări.

Alte lucruri notabile

>>> Poți să folosești și brățările de la Versa, dacă te plictisești de cele care vin cu ceasul.

>>> Ai acces la toate aplicațiile din Fitbit App Gallery și tot de acolo poți să personalizezi fața ceasului, dacă nu-ți place cea standard.

Ce lipsește, față de Versa

N-am trecut lucrurile astea la minusuri, pentru că nu mi se par a fi un dealbreaker.

>>> Lipsește altimetrul, ceea ce înseasmnă că ceasul nu va măsura numărul de scări urcate pe zi – funcția nu e esențială, poate doar dacă îți plac drumețiile la munte.

>>> Lipsește și Fitbit Pay, care oricum era disponibil dar pe Ionic și Versa Special Edition, și care nu funcționează la noi decât cu Banca Transilvania și Orange Money.

>>> Fitbit Coach, aplicația care îți dă acces la tot felul de workout-uri, lipsește, la rândul său de pe Versa Lite, dar trebuie să recunosc că nici n-am folosit-o vreodată pe Ionic.

Minusurile

>>> Față de Versa, nu ai muzică și nici conectivitate Wi-Fi, care era oricum folosită pentru transferul mp3-urilor, ceea ce înseamnă că va trebui să iei telefonul cu tine dacă mergi la alergat.

>>> La fel, ceasul nu monitorizează lungimile de bazin, în caz că înoți des.

În concluzie, dacă vrei să asculți muzică sau dacă înoți, va trebui să investești într-o Versa (găsești oferte la prețuri relativ apropiate, dacă n-ai pretenții de culoare).

>>> Bezelul (marginea neagră) e cam lat, dar e la fel și la Versa și, pe un ecran negru, nu e foarte deranjat.

>>> La fel ca la Versa, lipsa GPS-ului te face să alergi cu telefonul, dacă vrei să-ți înregistrezi traseul.

Ce e în cutie

>>> O curea din silicon ceva mai lungă, dacă ai încheietura groasă, și încărcătorul.

Preț

159,95 euro, pe siteul oficial. >>>

Review: Huawei P30 Pro. Orientat către fotografie.

N-am spus nimic nou în titlul acestui articol, fiindcă noul telefon de la Huawei livrează fix ceea ce a promis: performanță foto mai bună pentru un telefon de top. După ce compania chineză a optat să lanseze majoritatea inovațiilor tehnologice la finalul anului trecut, pe Mate 20 Pro, acum vine cu îmbunătățiri la nivelul camerelor foto și câteva invovații interesante.

Am testat telefonul aproape o săptămână, folosindu-l ca telefonul principal. Iată concluziile de până acum.

Pe scurt

E un telefon perfect pentru instagrameri și poate funcționa ca oricând ca o a doua cameră pentru un fotograf, iar night mode-ul e spectaculos.

Plusurile

>>> P30 Pro vine cu multe dintre lucrurile lansate pentru prima dată pe Mate: amprentă optică integrată în ecran, wireless reverse charging, încărcător rapid (70% în 30 de minute), camera ultrawide, super macro, card NM (nano memory), inteligență artificială pentru foto, baterie de 4.200 mAh. Ba chiar îmbunătățește unele lucruri.

>>> Majoritatea lucrurilor noi au legătură cu camerele foto. Huawei îl promovează ca un sistem “quad-camera”, luând în considerare și senzorul de adâncime de imagine care ajută la crearea mult doritului bokeh. O să vorbesc mai multe despre camere mai jos, dar cu siguranțe le trec la plusuri.

>>> Vine cu Android 9, cu tot cu sistemul de digital management care te lasă să-ți contolezi un pic mai bine cât timp folosești telefonul, chestie care încep s-o apreciez tot mai mult.

>>> Bateria chiar ține, n-am simțit vreodată panica aia că aș putea să rămân fără, plus că nu-l mai las la încărcat peste noapte, îl pun dimineața, când mă pregătesc să ies și îl am la 100%, datorită încărcării rapide (și a lentorii mele). Unii ar zice că asta ar ajuta să-i crească durata de viață.

>>> Senzorul de amprentă ar fi, cică, mai rapid decât la Mate 20 Pro, dar e drept eu n-am simțit nici la acel model că nu s-ar mișca bine.

>>> Utilizarea gesturilor pentru navigare te ajută să scapi de bara de jos, ceea ce oferă și mai mult spațiu pe un ecran și așa mare. Mi-a luat un pic timp să mă obișnuiesc cu ele, sunt, evident, altele decât la Samsung, și am uneori tendința să încerc să fac swipe în sus, pentru Home, când de fapt ar trebui să țin degetul pe cititorul de amprentă ca să accesez ecranul (mai ales că, dublat fiind de recunoșterea facială, swipe-ul funcționează dacă mă uit la telefon).

>>> Poți face printscreen ciocănind cu degetul în ecran, ca la ușă, ceea ce e și util, și amuzant.

Chestiuni tehnice despre cameră

>>> Camerele propriu-zise sunt trei și vin cu un nou senzor, ușor mai mare, de 1/1.7″. Inovația vine însă în modul în care e capturată imaginea, folosindu-se un pattern Bayer RYYB în loc de RGGB. Știu că devin tehnic aici, așa că am pus un desen. Înlocuiește verde cu galben și afli cum e creat noul senzor care are o luminozitate cu 40% mai mare.

>>> Cea de-a doua noutate interesantă este zoom-ul optic 5X. Fiindcă nu puteau face un obiectiv care se lungește perpendicular pe telefon și zoom-ul are nevoie de distanță, s-a folosit un sistem similar periscopului: camera e amplasată pe lungimea telefonului și lumina e direcționată către ea.

Alte lucruri notabile

>>> Telefonul are chiar o aplicație, Tips, care-ți spune care-s noutățile și cum să le găsești. Sunt mai multe decât am scris eu aici.

>>> Ai niște variante de culori interesante:

>>> Notch-ul e foarte mic și, serios, nu e deranjant. De fapt, nu cred că m-a deranjat vreodată cu adevărat camera frontală la vreun telefon, mai degrabă marginile negre prea late (nu e cazul aici, telefonul e aproape full screen).

>>> Telefonul e direct dualSIM, unul dintre locuri putând fi folosit pentru o memorie NM (practic, asta e toată inovația, un card de memorie de forma unui SIM).

>>> Poți trasfera imagini prin NFC în computerul tău, dacă ai un laptop Huawei/Honor.

>>> Cu Wireless projection, poți folosi un televizor sau proiector ca ecran secundar, în timp ce ecranul telefonului se transformă în trackpad.

>>> Poți face un video dual, în care ecranul e împărțit în două și filmezi în același timp cu camera principală și cu zoom. N-am încercat încă funcția asta.

Minusurile

>>> Lipsa mufei jack ar putea fi o problemă dacă nu folosești căștile care vin cu telefonul sau unele Bluetooth.

>>> Cardul de memorie NM, nefiind standardul industriei, face ca eventualele investiții anterioare în vreun microSD să devină o pierdere. Pe de altă parte, varianta de bază a telefonului vine cu 128 GB de memorie și poți cumpăra direct unul de 512 GB, ceea ce ai putea doar visa la un MacBook.

>>> Ecranul e doar FHD+ (aka full HD), nu quad-HD+ ca la alte flagshipuri, ceea ce probabil că e o problemă majoră dacă ai vederea unui vultur.

>>> O s-o trec tot la minusuri, deși e rezolvabilă din setări (e, practic, al doilea lucru pe care l-am făcut după ce mi-am instalat Gboard-ul): varianta standard de aranjare a aplicațiilor, pe ecran, ca la Apple, e enervantă pentru cineva care nu vrea aglomerație. Din fericire, există opțiunea Drawer, care le mută acolo unde trebuie să le fie locul, și le pune alfabetic (doar că nu le poți grupa în subfoldere).

>>> Nu am reușit să-l conectez cu Huawei Share la Mac-ul meu, pentru a putea accesa fișierele wireless, deci a trebuit să folosesc cablul și Android File Transfer.

Camerele

>>> OK, gata, trec la camere. O să spun direct, lowlight-ul e spectaculos și chiar poți face niște poze cât se poate de instagramabile pe lumină foarte puțină. Am citit pe undeva că nici n-ai nevoie să folosești opțiunea Night (care îți face o expunere de 7-8 secunde) și, întradevăr, poți obține imagini la fel de bune cu ajutorul setărilor standard, însă e posibil să ai detalii mai clare în varianta cealaltă.

Cu night mode (7 sec.)
Single shot

La prima vedere, imaginile de mai sus sunt identice, dar coșul de gunoi e mai clar în cea expusă 7 sec. (click dreapta, Open image in new tab, dacă vrei să le vezi mai mari). Also, pisica nu se întinde pe tot cadrul, chit că a durat 7 secunde expunerea, ceea ce mă face să mă întreb cum funcționează algoritmul. Pentru cei atenți la detalii, pisica dezvăluie și că am tras mai întâi cadrul din dreapta. Una peste alta, nu scoți imaginile astea, din mână, cu o cameră fără stabilizarea (P30 Pro are stabilizare duală).

>>> Altfel, dacă ai activată opțiunea AI, care-ți recunoaște tipul scenei, e foarte posibil să te trezești că aceasta va porni direct varianta Night. E bine să ții telefonul cât mai stabil pe cele 7-8 secunde, dar un pic de tremurat nu afectează calitatea imaginii.

>>> Pe de altă parte, n-o să obții culori supervii și calitate pe întuneric beznă, ai nevoie totuși de o sursă de lumină de undeva.

Am improvizat un set cât mai colorat și am pozat la lumina unui bec și pe întuneric, cu ceva lumină de afară și de la o priză cu întrerupător (hence the red). Nu mi-a ieșit chiar din prima încercare, pentru că prima dată am încadrat prost (doh, era întuneric) și a doua oară mi-a tremurat mâna prea tare, dar până la urmă am obținut o poză utilizabilă.

Bec
Întuneric

>>> Încă niștre poze cu night mode, pe stradă, unde e mai probabil că vei folosi funcția asta, mai jos. Nu, chiar nu am văzut pisica de sub broscuță decât când am deschis imaginea pe computer.

>>> Cu niște editare minimală în Lightroom, dacă nu mărești poza prea tare, să te prinzi că nu-s prea clare detaliile și ignori cât de ciudate sunt umbrele, poți susține că ai făcut fotografia ziua.

As shot.
Editată.

>>> Camera de 40 MP îți va scoate poze de 10 MP și asta te-ar putea confuza un pic. Practic, combină 4 pixeli în unul singur, pentru o calitate mai bună a imaginii. Care chiar se vede, nu că ar conta prea mult pe un ecran de telefon.

Ca să obții 40 MP, va trebui să umbi în setări, dar pe urmă te vei trezi că nu-ți mai funcționează zoom-ul și ultra wide-ul, ceea ce poate fi un pic enervant dacă cumva ai nevoie rapid de vreuna dintre aceste funcții.

10 MP
40 MP

>>> Zoom-ul de 5X și chiar și cel hibrid de 10X (care n-am înțeles prea bine cum funcționează, folosește cumva toate camerele) par a fi utile.

Normal
5X
10X

Poți să te duci până la 50X, digital, dar e deja prea mult, însă poți obține poze instagramabile chiar și în jur de 30X. Efectiv, prima poză pe care am făcut-o a fost cea cu Turnul Eiffel, de la vreo 30x, din Centrul de Conferințe în care a avut loc evenimentul Huawei, la Paris. Și e utilizabilă. Distanța până la turn este de 3 km.

La 50x, poți poza doar dacă nu te deranjează blurul prea artistic.

Circa 30X
50X

>>> Ultrawide-ul e, în continuare, foarte util în cazul în care ești foarte aproape de subiect, presupunând că nu îl pui în vreo laterală a fotografiei. Că veni vorba de încadrare, recomandarea e valabilă și pentru camera principală, care e la rândul ei destul de wide.

Nu o prindeam pe doamna cool întreagă fără ultrawide.
Bun și la Ateneu.

>>> O funcție cât se poate de mișto e cea de Supermacro, pe care o poți folosi de la 2,5 cm. E puțin ascunsă în meniu, la More.

Ce e în cutie

>>> Încărcătorul rapid de 40 W, cablu USB-USB Type-C și căștile cu mufă USB Type-C.

Tehnicalități

Dimensiuni:178 x 73,4 x 8,4 mm
Greutate:192 g
Materiale:Frame din aluminiu, Gorilla Glass 5 (față și spate)
Ecran: OLED, 6,47 inchi
Rezoluție:1080 x 2340, 19,5:9
Alte funcții:IP68 water resistant
Procesor:HiSilicon Kirin 980
Stocare și memorie:128 GB, 8 GB RAM (variante de 256 și 512 GB)
Card:până în 250 MB, nano memory (NM)
Camere:27mm 40MP sensor, ƒ/1.6
16mm 20MP Ultrawide sensor, ƒ/2.2
125mm 8MP 5x optical periscope prism, ƒ/3.4
Huawei TOF (time-of-flight) camera
RYB sensor
Video: 4K, 30 fps
Selfie camera:32MP sensor, ƒ/2.0
Senzori:Ambient Light Sensor
In-Screen Fingerprint Sensor
Gyroscope
Compass
Proximity Sensor
Gravity Sensor
Hall Sensor
Infrared Sensor
Colour Temperature Sensor
Baterie:4,200mAh
40W Supercharge
15W Wireless Charge
Reverse wireless charging

Preț

3.999 lei, pe Huawei Mobile Store >>>

Review: Samsung Galaxy S10e. În sfârșit, un flagship pentru cei care vor un telefon de dimensiuni mici (și mai ieftin).

Într-o mișcare destul de neașteptată pentru o piață în care orice flagship vrea să ofere tot mai multe lucruri, iar telefoanele devin tot mai mari, Samsung a adăugat noi sale game de top, pe lângă așteptatele S10 și S10+, și un telefon de dimensiuni mai mici. e vine de la “esentials”. dar, în principiu, n-au renunțat de fapt la foarte multe lucruri. E inversare a trendului, dar și un răspuns la mișcarea Apple de anul trecut, care a lansat iPhone XR, și s-ar putea să o mișcare foarte înțeleaptă.

Ținta pare a fi clară: persoanele care își doresc un telefon de dimensiuni mai mici, care să poată fi folosit cu o mână, să coste decent (750E, când mai toate flagshipurile cochetează cu mia), fără să renunțe la prea multe dintre funcționalitățile unui telefon de top.

Am ales să-l testez vreme de câteva zile, folosindu-l ca telefonul principal, mai ales că ultimele mele telefoane au fost din gama mare și foarte mare. Iată concluziile.

Plusurile

E al naibii de greu să pozezi un telefon cu spatele lucios.

>>> De departe, dimensiunea redusă e un avantaj, iar faptul că ecranul chiar a devenit full screen îți oferă mai mult spațiu pentru un telefon atât de mic. De exemplu, e mai mic decât un HTC 10, dar are un ecran de 5,6 inchi, comparativ cu 5,2.

>>> Lucrurile la care Samsung a renunțat pentru a-l face mai mic și mai ieftin nu sunt deal breakere. Ecranul e ceva mai slab, dar e totuși un AMOLED și, să fim serioși, nimeni nu mai observă diferențele de la un punct încolo, camera telefoto nu e esențială, iar faptul că amprenta e amplasată pe butonul lateral, nu în ecran, nu deranjează, sau cel puțin nu m-a încurcat pe mine.

>>> Telefonul chiar arată bine, iar opțiunile de culoare par a arăta că țintesc un public mixt: ai și alb sau negru, simplu, și un verde discret, și un galben îndrăzneț. Îmi place mult și marginea metalică, care îi dă și rezistență.

>>> Android 9 Pie, combinat cu noul Samsung One UI, vine cu câteva noutăți utile:

  • mare parte dintre comenzi sunt amplasate în partea de jos a ecranului, pentru acees rapid cu o mână;
  • are funcția de Night Mode;
  • Digital wellbeing te ține la curent cu cât timp ai folosit anumite aplicații și îți permite să le blochezi dacă exagerezi cu utilizarea;
  • Tot acolo ai și opțiunea Wind down, care-ți face ecranul alb-negru, excelentă îniante de culcare;
  • Poți face ca anumite aplicații să folosească exclusiv datele mobile, ceea ce e chiar recomand pentru cele de la bănci sau Revolut.

>>> Mi-a plăcut și faptul că mi-am putut seta Fitbit Ionic-ul ca “trusted device”, ceea ce înseamnă că, practic, telefonul nu se mai blochează cât timp am ceasul la mână.

>>> Are mufă jack, ceea ce cumva încă pare esențial în 2019. Mufa Jack e noul Iliescu.

>>> Are reverse charging, ceea ce înseamnă că poți să încerci alt telefon de al el, atât vreme cât acela poate fi încărcat wireless (o funcție care a apărut prima dată la Huawei Mate 20 Pro, la fel ca și camera ultrawide).

>>> Și, că tot am pomenit-o, camera ultrawide ar fi cam primul motiv pentru care să prefer telefonul unui aparat foto, în anumite condiții. În mod normal, eu folosesc un Ricoh GR2 pentru fotografii de zi cu zi, care e la rândul lui destul de wide (28mm), însă camera aceasta te ajută să faci fotografii din unghiuri aparent imposibile.

Alte lucruri notabile

>>> Butonul Bixby poate fi personalizat. N-am încercat asta, am început să mă obișnuiesc să mă anunțe cum e vremea, dimineață, când mă trezesc, mai ales de când am setat-o pe engleza britanică și folosește direct Celsius.

>>> Mult discutata cameră frontală care apre ca o gaură în ecran nu e deloc deranjantă. Plus că ai opțiunea să o ascunzi în spatele unei bare negre, dar chiar nu văd niciun motiv să faci asta.

>>> Varianta testată de mine e dual SIM, dar există și versiunea sigle SIM.

Minusurile

>>> Bateria are doar 3.100 mAh, față de telefoanele mai mari, care trec de 4000. Asta înseamnă că dacă faci multe poze, cum am făcut eu în teste, e bine să ai o baterie externă la tine. Altfel, Androidul a învățat de mult să protejeze bateria când telefonul nu e folosit, deci nu vei pierde prea mult în stand-by. Mi se pare un compromis acceptabil, dacă vrei un telefon mic, și, în mod normal, te va ține o zi.

>>> Pentru un stângaci ca mine, accesarea aplicațiilor din Apps Edge, cu o singură mănă, e dificilă, cel mai probabil din cauză că ecranul nu mai e rotunjit și din cauza foliei de protecție. A trebuit mai mereu să folosesc dreapta pentru asta.

>>> Nu chiar un minus, dar dublarea majorității aplicațiilor (galerie, mail etc.) cu unele native Samsung nu e ceva util, mai ales pentru unul ca mine, care folosește ecosistemul Google, fiindcă trec destul de des de la un telefon la altul.

Camerele

>>> S10e vine cu două camere în spate, un wide de 12MP, 26mm și un ultrawide de 16 MP, 12 mm. Diferența când treci de la 1x la 0.5x, adică de pe o cameră pe alta, din același unghi, e imensă.

1x
0,5x

>>> Cele mai interesante fotografii ies atunci când folosești ultrawide-ul pentru a fotografia o clădire dintr-un colț, fie chiar și noaptea.

>>> Senzorul are 1/2.55″ și, ca la orice telefon, diferența e făcută de softul care vine cu camera. În principiu, vei obține fotografii bune pentru dimensiunile pe care le are un telefon, dar nu te aștepta vreodată să ai detalii grozave dacă le mărești prea mult. Cu cât lumina e mai bună, cu atât fotografiile vor fi mai grozave.

>>> La pachet, orice zoom, fiind digital, e slab. Mai bine pozezi RAW, dacă folosești funcția Pro, și decupezi după aia.

>>> Performanța pe lumină scăzută e cea așteptată, adică OK pentru un ecran mic. Nu o să faci fotografii prea bune dacă nu ai stabilizare sau o sursă de lumină. Evident că poți folosi varianta Pro, care îți oferă posibilitatea să setezi timpul de expunere, dar îți va trebui și un trepied.

>>> Dacă lumina e suficientă, poți face poze instagramabile, deși mi-au apărut niște artefacte bizare în fotografia de mai jos (vezi punctele de la picioare).

>>> Mult doritul bookeh artificial, aka Live Focus, arată destul de artificial, cu excepția variantei de blur. Ai 4 variante de a te juca cu fundalul, dar sunt cam gimmick-uri. Colour point poate deveni interesant, dar nu e neapărat stilul meu.

Blur

Spin

Zoom
Colour point

>>> La fel de gimmick-uri mi se pare și Hyperlapse-ul, Slowmotion-ul sau Ultra Slo-mo, dar te poți distra destul de bine cu ele. În cazul ultimului, folosește-l doar ziua, când e lumină puternică, fiindcă altfel totul va ieși mult prea întunecat.

>>> Opțiunea Instagram din aplicația foto mi se pare excelentă pentru cei care fac multe stories,. Practic, încarci fotografia direct din aplicația de foto în Instagram. Or, se știe ce algoritm prost are Facebook-ul în general, măcar așa nu mai pierzi din calitate.

>>> Nu m-am jucat prea mult cu partea de video, dar stabilizarea mi s-a părut bună.

>>> Nu o să vorbesc de camera frontală – chiar n-o să mă apuc acum de selfie-uri.

Ce e în cutie

>>> Telefonul vine cu folia de protecție gata amplasată.

>>> Mai ai un încărcător rapid, căști, adaptoare pentru alte tipuri de USB. Mufa e, evident, USB Type-C.

Tehnicalități

Dimensiuni:142.2 x 69.9 x 7.9 mm
Greutate:150 g
Materiale:Frame din aluminiu, Gorilla Glass 5 (față și spate)
Ecran:Dynamic AMOLED capacitive touchscreen, 16M culori, 5,8 inchi
Rezoluție:1080 x 2280 pixels, 19:9 ratio
Alte funcții:Always-on Display, HDR10+
Procesor:Exynos 9820 Octa
Memorie:256 GB, 8 GB RAM sau 128 GB, 6 GB RAM (varianta testată)
Card:până la 512 GB, microSD
Camere:12 MP, f/1.5-2.4, 26mm (wide), 1/2.55″, 1.4µm, Dual Pixel PDAF, OIS
16 MP, f/2.2, 12mm (ultrawide), 1.0µm
Video: 2160p@60fps, 1080p@240fps, 720p@960fps, HDR, dual-video rec.
Selfie
camera:
2160p@60fps, 1080p@240fps, 720p@960fps, HDR, dual-video rec.
Video: 2160p@30fps, 1080p@30fps
Senzori:Amprentă (lateral), accelerometru, giroscop, proximitate, compas, barometru
Baterie: Li-Ion 3100 mAh
Fast charging: 15W

Preț

3.499 lei, pe siteul oficial Samsung >>>

Aplicația care-ți aduce pachetul de la mama și alte lucruri pe care le-am descoperit la hackatlonul Innovation Labs

Weekendul trecut, la Universitatea Politehnică din București, s-a desfășurat Hackathonul Innovation Labs 2019, un maraton de 24 de ore în care echipe tineri aspiranți la statutul de „The Next Steve Jobs” au încercat să-și promoveze și lanseze idei de aplicații și produse mai mult sau mai puțin inovative.

Termenul de hackatlon e un pic înșelător, din moment ce n-am găsit pe acolo personaje din Hackerville care să vrea să spargă bănci – ba, dimpotrivă, le propuneau soluții tehnice pentru problemele lor –, iar dacă era cineva prin zonă care e din Râmnicul Vâlcea, era din partea „bună” a orașului. De fapt, Innovation Labs e un program de pre-accelerare a unor start-up-uri, ajuns la a șasea ediție, iar hackatlonul încerca să conecteze idei cu programatori, inovatori cu mentori și alte chestii din astea plictisitoare.

Acum, cum spunea cineva, ideile sunt ieftine, să le pui în parctică e mai greu. Au fost vreo 60 și ceva de propuneri și trecut în faza de dezvoltare (cele 24 de ore pentru a prezenta ceva mai mult decât un text scris pe o foaie) 40 dintre acestea, dintre care nu neapărat toate sunt viitorul Facebook, multe erau doar iterații ale unor idei pe care le-am mai văzut și prin alte părți (o aplicație care să te ajute să-ți ții dieta, de exemplu). Însă câteva mi-au atras atenția.

>>>

Packet de la mama

Sau, după cum a denumit-o inițiatoarea, Lavinia Iancu, „PACKET de la MAMA”. A fost probabil cea mai potrivită idee pentru locul în care se dăsfășura evenimentul, la doi pași de Regie, locul în care locuiește practic 80% din target-ul bucureștean al viitoarei aplicații. Ideea e o combinație de BlaBla Car cu Bringo – pune în legătură oamenii cu mașini cu oamenii cu pachete și face fericită pe mai toată lumea (minus nașii și mecanicii de locomotivă de pe CFR), pentru că, contra unei sume modice, pachetul cu zacuscă și alte bunătăți ți-ar putea ajunge direct în fața căminului sau blocului în care stai. 

>>>

Aplicații pentru companii

Dacă există aplicații pentru studenți care primesc pachet de acasă, există și unele pentru companii mari. De exemplu, programul Fintech, care a fost susținut de BRD -Groupe Société Générale, oferea două asemenea viitoare produse. Finbot e un soi de TpU pentru bănci, în care angajații să poate pune întrebările de zi cu zi unui AI care să le ofere soluții, în timp ce Sales Lead Generator, un nume care ar face invidios orice director de marketing își propune să prioritizeze potențialii clienții în funcție de cât de dispuși sunt să-ți cumpere produsul.

>>>

O aplicație pentru donatorii de sânge (și alte aplicații medicale)

Se cheamă Hero și dă steluțe centrelor de recoltare, ca la Uber, pentru calitate și curățenie, dar, mai mult, încearcă să facă legătura între cei care au nevoie de sânge și potențialii donatori. Inițiatorii spun că ar putea fi și un mediu prin care diverse companii și ONG-uri (cum ar fi Untold, care a făcut asta la un moment dat) să poate da diverse cadouri celor care donează.

Tot la capitolul aplicații medicale există E.O.H., care transformă limbajul semnelor în cuvinte (utilă mai ales în cazul copiilor care încă n-au învățat să scrie – aceștia apasă pe pictograme cu semnele) sau Healers, un aparat care stabilizează tacâmurile în cazul persoanelor care suferă de Parkinson.

>>>

O aplicație care-ți face ruta dacă ai mașină electrică

Da, evident că n-ai, dar e bine să încurajăm viitorul,  nu-i așa? Puștii care au creat EV Trippers vor ca posesorul unei mașini electrice să poată călători fără să-și facă griji că vor rămâne în pana prostului, mai ales că, spre deosebire de mașinile cu benzină, aici nu rezolvi problema cu o canistră sau cu furtunașul. Aplicația ar trebui să-ți fac un traseu în așa fel încât să ajungi mereu la o sursă de alimentare liberă și să te concentrezi doar la regulile de circulație.

>>>

Alta care-ți găsește loc de parcare

Dacă tot suntem la mașini, ParkAround vrea să optimizeze locurile de parcare care sunt rezervate unor persoane – când sunt libere, să poată fi folosite de cei care au aplicația. Din ce-am înțeles de la inițiatori, chestia se poate aplica doar la parcările companiilor, fiindcă cele închiriate de la primărie nu pot fi subînchiriate, deci nu prea se rezolvă problema parcării așa de ușor. 

>>>

Și una care-ți face cafeaua dacă mergi pe jos

Asta e chiar simplă și mă mir că nu s-a gândit cineva până acum la ea. Practic, prin ReTGo îți comanzi o cafea din aplicație, în drum spre birou, treci la ora la care ai anunțat, și găsești cafeaua gata pregătită. Ai plătit deja tot, deci doar o iei și te miri cum de au putut să-ți greșească numele chiar și după ce l-ai dat în scris.

>>>

Unele proiecte sunt deja în teste…

…cum e cazul Syncrobots. Paul Popescu de la Modulab avea deja prototipul unui robot care să facă curățenie prin supermarket-uri (gândește-te la omul ăla care umblă cu un soi de tractoraș printre rafturi, să curețe pungile de făină scăpate de jos, dar doar tractorașul) și și-a făcut o echipă pentru a crea programul care să mapeze traseul acestui aparat. N-am mai aflat dacă a făcut sau nu curățenie în locul în care s-a deșfășurat competiția – după 24 de ore de codat în gașcă, cred că era necesară.

Un grup care lucra la un sticker pentru pachete care să anunțe automat când acestea au fost scăpate, intitulat AntiFragile (prototipul actual e deja funcțional, dar poți vedea asta doar pe sticker, care-și schimbă culoare în cazul unui incident contondent), îl testac deja cu Fan Courier.

Una peste alta, drumul de la idee la prototip și de la prototip la ceva funcțional e lung – nu te aștepta să vezi produsele finale astea prea curând –, dar genul ăsta de evenimente e binevenit, mai ales că poți să-ți testezi ideea rapid și să ți-o adaptezi în funcție de ce feedback-ul primit.

Lista celor care s-au calificat mai departe, într-un program de trei luni de dezvoltare accelerată a proiectului, este aici. >>>

Următoarele evenimente se vor desfășura pe 9 martie la Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu și Iași. >>>

Foto: Andrei Toboșaru/Mindcraft